Victorii mici si mari

Picaturile de transpiratie curg siroaie, iar eu imi zic din nou si din nou, ca o mantra din alte vremuri:
"Pot! Pot!". Nu mai e mult, aproape ca vad linia de sosire, simt cum picioarele mele alearga fara mine, mecanic, complet automat, ca si cum ar fi rezultatul unui obicei indelung antrenat. Nici nu imi amintesc exact cand am trecut, stiu doar ca am mai mers inca cinci minute, si apoi m-am prabusit pe o banca, respirand cu greu. Am baut cu nesat din sticla ce o aveam in rucsac. Abia ma mai tineam pe picioare, dar stiu ca ochii imi straluceau, asa cum straluceau si ochii celorlalti concurenti din jurul meu. E mai mult decat o victorie, este un triumf al mintii asupra materiei.
"Am reusit", mi-am zis incet ca pentru mine insumi, "am facut un maraton!"