Ganduri pentru o zi de marti

Ploua. Pentru a cata oara? Poate Natura isi deplange soarta. Sau poate nu. Am vazut zilele trecute imagini de la Cernobal, 30 de ani dupa ce omul a parasit acel oras. Natura isi reclama locul, copaci, vegetatie luxurianta, care aproape ca acopera ceea ce a fost odata un oras vibrand, plin de viata. Vor mai trece inca cateva zeci de ani si noi nici nu vom mai sti ca a existat. Interesant punct de vedere, gasim ruine vechi de 4-5000 de ani, dar noi, cu technologia actuala, vom lasa arheologiei doar cateva gramezi de sticle de plastic. Orice altceva probabil ca se va destrama in urmatorii o mie de ani. Sa ne gandim la asta.Unde ne este locul nostru pe aceasta scara a universului? Suntem oare doar o nota de subsol, undeva la marginea unei pagini, in cartea celor cateva miliarde de ani cat va dura Universul, asa cum il stim? Or suntem facuti sa crestem, sa exploram, sa devenim o raza de lumina care va aprinde stiinta cunoasterii? Cine poate sti, totul este atat de vast incat singurul lucru demn de realizat este sa ne lasam cuprinsi de reverenta si sa tindem spre cea mai perfecta versiune imperfecta a noastra, ca fiinte umane.