Anti-rima

M-am asezat pe banca in parc si am privit lebedele si ratele si pescarusii si carabusii pret de o jumatate de ora. Dupa care am admirat apa involburata, luptandu-se parca cu traseul delimitat de o mana umana, cautand sa iasa din matca, chiar si pentru moment. Ca un incident aparte, desi nu citisem despre asta in nici o carte, am vazut intr-o parte a strazii o fata cu vioara, cantand un cantec care ne infioara. Si pe loc ne-am decis sa facem o halta, sa ne delectam amundoi cu o ciocolata calda. Ne-am asezat langa foc, ne-am facut loc, ea ar fi vrut sa o tin in brate, nu am bagat de seama, inca ma uitam dupa rate, dar chelnerul ne-a adus bautura, si a inceput sa ne povesteasca despre tara sa, nu ii mai tacea gura. I-am multumit politicos, m-am intors catre ea, da, am privit-o in ochi, si era asa de frumos. Ne-am sarutat pe inserat, ne-am aruncat in pat, spuse si nespuse, am realizat mai tarziu ca noaptea se cam duse, o noua zi incepuse, si asa intr-o doara, am plecat la gara.
-Ne vedem deseara, am zis.
Si am inchis usa.