Nostalgie si obisnuinta
Arhanghelul a venit ca de obicei,
emana lumina si sabia argintie,
ne-am intalnit sub florile de tei,
imi adusese raspunsul, se stie.
Dar eu uitasem care a fost intrebarea,
si el a spus simplu: Mai bine nu!
Am mai stat un pic am privit marea.
Si i-am raspuns in soapta: Poate tu!
El a zambit, mi-a facut cu ochiul,
si m-a imbratisat cu aripile lui,
Pe loc am schimbat noul cu vechiul,
Dar cand sa-i multumesc, ia-l de unde nu-i.
Au trecut ani de-atunci, e multa vreme
si cateodata seara-mi amintesc,
o voce-mi spune: Frate, nu te teme,
As vrea sa-l simt, dar nu il mai zaresc.
emana lumina si sabia argintie,
ne-am intalnit sub florile de tei,
imi adusese raspunsul, se stie.
Dar eu uitasem care a fost intrebarea,
si el a spus simplu: Mai bine nu!
Am mai stat un pic am privit marea.
Si i-am raspuns in soapta: Poate tu!
El a zambit, mi-a facut cu ochiul,
si m-a imbratisat cu aripile lui,
Pe loc am schimbat noul cu vechiul,
Dar cand sa-i multumesc, ia-l de unde nu-i.
Au trecut ani de-atunci, e multa vreme
si cateodata seara-mi amintesc,
o voce-mi spune: Frate, nu te teme,
As vrea sa-l simt, dar nu il mai zaresc.
Comments
Post a Comment