Post-oniric

Ma zbat intr-o stare indescriptibila, un fel de inghetare a idealurilor, unde pasiunea a disparut, si a ramas doar un pragmatism feroce, precoce, iar timpul a incremenit de asemenea. Nu stiu de unde a aparut aceasta migrare spre neconceput, aceasta cristalizare a incongruentului, dar cuvintele ies din mine asemeni unei fantani arteziene, gandurile se invart incontinuu intr-un ciclu repetitiv, iar emotiile sunt undeva departe, dincolo de linia orizontului. Auzisem de asa ceva atunci cand ne adancim in visat, si ne indepartam de ideea noastra de lume inconjuratoare. Dar nu imi inchipuiam ca o sa trec si eu printr-un asemenea stadiu.

Aud alarma ca prin vis, deschid ochii si privesc ceasul. E 6.45, e timpul sa ma trezesc. Hmm, gandurile mele subconstiente sunt ceva cam abstracte, ar trebui sa incerc sa citesc si altceva in afara de Nissargata.