Undeva pe drum, m-am pierdut de mine. Am devenit un altul, cu o alta masca, iar copilul din mine s-a ascuns intr-un colt al casei bantuite de fantomele prezentului. Incerc sa imi reamintesc cine sunt, dar cel mai adesea ma pierd printre detalii. Ma trezesc pentru o clipa, doar pentru a realiza ca intreaga lume este adormita. Iar apoi, epuizat, adorm din nou. Imi e dor de o zi de vara, cu soarele cald pe obraz, cu o apa rece curgandu-mi printre degete, si cu prieteni razand fara motiv in jurul meu. Poate ca acasa nu mai este un loc in spatiu, ci un interval in timp, si daca asta e adevarat, tot ce a mai ramas este memoriu unui timp cand magia era reala. Ceata ma inconjoara din nou, dupa un scurt moment in care am fost invaluit in lumina unor dumnezei binevoitori, intr-o lume in care totul era posibil. Invoc Arhanghelii Mihail, Gabriel, Uriel si Rafael. Lumina lor divina ma reinconjoara. Am multe de facut. O noua zi a inceput. Inca mai am timp sa salvez...
Comments
Post a Comment