Statul degeaba

Un catel latra. Pasarelele ciripesc bucuroase. Un copil isi striga mama. O matusa râde cu pofta, ascultand poznele nepotilor. Se aude un claxon, un biciclist grabit sa livreze un pachet. Cātelul alearga dupa biciclist, jucaus. Se intoarce inapoi la matusa. Vantul sufla linistit printre frunzele copacilor, parca prevestind ploaia. Soarele apare si el ghidus dupa un nor, aruncand o raza. Ati ghicit unde sunt? Da, asa e, sunt in parc, si e timpul de stat degeaba. Ii privesc pe ceilalti si ma privesc si pe mine in acelasi timp, atentia indreptata simultan spre interior, dar si spre exterior. E duminica dupa amiaza. Iar eu sunt.