Coronavirusul si sfarsitul lumii
Toata vanzoleala asta cu dute-vino, toata nesiguranta, politica altoita in graba si gunoiul maturat si pitit sub covor mi-au adus aminte de povestea lui Nastratin Hogea, care o data a fost intrebat despre sfarsitul lumii, a raspuns ca nu este doar un sfarstit al lumii, ci mai multe, unul mare si restul mici. Un sfarstil al lumii mare daca moare el si cateva sfarsituri ale lumii mai mici, daca ii va muri sotia sau copii sau parintii. Trecand dincolo de statistici, din cauze numai de doctori (ne)stiute, au murit oameni, multi oameni, cam peste tot. Si, ca sa il parafrazam pe Nastratin, cu fiecare om moare o lume, numai de el stiuta, o lume personala, a lui, a mortului. Fiecare dintre noi ascunde un intreg univers, si cu moartea, vine si sfarsitul acelei lumi. Un pic morbid acest subiect, daca nu ne-ar aduce aminte tuturor ca in spatele fiecarei actiune se ascunde timpul, acest nemilos calau care pana la urma ne va ingropa pe toti. Daca va trece suficient timp, pana si stelele dupa cer