In inima lucrurilor

Reminiscenta a unei copilarii fericite, am luat buburuza in mana si am lasat-o sa urce pe degetul aratator, pentru a-si lua zborul. Am privit in ce directie se indrepta, si pentru o clipa am fost din nou copil. Am intrat intr-un fel de transa, am simtit mirosul ierbii proaspat cosite, si m-am intins usor cu spatele pe pamant, privind norii. Am exersat dematerializarea norilor pret de cateva minute. Am respirat cu nesat, mirosul unor tei din apropiere acoperindu-ma cu o nevazuta splendoare. Si apoi a sunat telefonul. "Poti sa faci o tura maine dupa-amiaza, avem pe cineva care s-a imbolnavit?". Si magia s-a evaporat, si am fost readus din nou in lumea de zi cu zi, cu probleme, stress, alergat de colo colo, ganduri acoperindu-se unul pe celalalt intr-o goana nebuna dupa o fericire de neatins. Am zambit, m-am ridicat, am baut o gura de ceai si mi-am continuat alergarea de seara. Nu de alta, dar se apropia ora mesei.