Ploaia

Aceasta este dedicata tuturor celor impovarati de griji, presati de nevoi urgente, de neputinte, lipsiti de puterea de a realiza. Indicata mai ales dimineata.

Te afli in mijlocul unei campii imense. Pamantul este uscat. Arid. De ici colo mai sare cate o lacusta, mai canta un greiere. Iarba este uscata si se transforma in pulbere atunci cand o atingi. Totul pare ars de un soare neiertator. Incepe ploaia insa. Din obisnuinta, cauti un loc unde sa te ascunzi. Dar in jurul tau este doar campul, si nimic altceva. Observi insa ca aceasta ploaie nu este una obisnuita. Picaturile parca trec prin tine si ating pamantul, luand cu ele tot ceea ce te apasa, tot ceea ce cu greu ai putut sa accepti ca fiind real. Decizi sa te bucuri. Alergi prin ploaie. Dansezi prin ploaie. Suvitele ude iti atarna pe frunte, iar mirosul de ploaie iti aduce aminte de copilarie. Te invarti in cerc, pina cand ameteala te cuprinde. Te opresti brusc. Iar pamantul se invarte in continuare. La orizont apar insa nori, care incet acopera cerul, ploaia capata densitate, devenind grea si apasatoare. Apa a preluat in totalitate tot ceea iti fura claritatea, facandu-te sa devii opac . Dar tu te simti acum o stare extraordinara de usurare. Dar oare ce este senzatia aceasta usoara de adiere. Tocmai observi cum o pereche de aripi stralucitoare a aparut acum. Oare pot zbura? Tasnesti spre cer, bucurandu-te de experienta total noua a plutirii undeva intre pamant si soare. Te ridici deasupra furtunii. Observi totul de sus, cu o viziune de ansamblu. Norii nu erau atat de mari cum parea priviti de jos. Si chiar si asa, deja au inceput sa se imprastie. Savurezi senzatia de libertate totala. Deschizi usor ochii, si incepi o noua zi.