Detectarea minciunii - tehnici

Poate ca nu stiati, dar exista locuri unde deja s-a creat o adevarata traditie in antrenarea celor ce fac parte din aceste "institutii" in tehnici avansate de detectare a minciunii.
Probabil ca, inca din cele mai vechi timpuri, cei care au avut in mod real nevoie de aceste tipuri de antrenament au fost judecatorii si fortele de ordine si interogatorii. Dar, in acele vremuri, totul era mai mult sau mai putin empiric. Acestia puteau fi usor inselati de oameni cu un antrenament minim in aceasta directie. Spionii si cei de la contraspionaj studiau de asemenea intens aceste detalii. Cele mai vechi referinte le intalnim la chinezi, chiar cu mult inaintea oprerei esentiale a lui Sun-Tzu - Arta razboiului. A deceptiona si induce in eroare inamicul putea sa iti asigure un ascendent in luptele acelor vremuri. Intelegerea reactiilor umane si a psihologiei maselor era deosebit de apreciate atat la curtile monarhilor europeni, dar si in indepartatul Orient. Hotii indienti aveau deseori cu ei preoti renegati, care adeseori ii invatau notiuni importante de autocontrol si rezistenta la durere. Trupele rebelilor, dar si garzile de elita a imparatilor chinezi dispuneau de asemenea de cunostinte adecvate de pisicologie, astfel incat un specialist in asemenea chestiuni avea un loc de cinste la curtile imperiale. Dar nicaieri aceasta asta a deceptiei nu a counoscut apogeul ca in Japonia medievala. Misticii ce practicau ninpo-jutsu dispuneau atat de autocontrolul necesar pentru a induce in eroare potentialii inamici, cat si de sensibilitatea de a detecta cele mai nesemnificative reactii ale interlocutorilor. Expertii in acest domeniu era cel mai adesea femei, cunoscute sub numele de kunoichi - contrapartea masculina a atat de cunoscutilor ninja. Numele lor se traduce ca "Cele ce stapanesc cele noua talente" - abilitati necesare pentru indeplinirea misiunilor. Ele erau experte in dezinformare, strangere de informatii, otravuri, lupta de aproape, deghizari etc.

Astazi serviciile secrete de informatii si contrainformatii, dar si cei care pazesc inalti demnitari sunt obligati, am putea spune, sa cunoasca elementele de baza in aceasta directie.

Sa intram deci putin in subiect.
Cei care mint sunt cel mai adesea dati de gol de gesturi pe care le savarsesc involuntar, automat, indiferent de controlul voluntar. Aceste gesturi se intalnesc la marea majoritate, dar nu intotdeauna.
Sa enumeram cateva dintre ele.
A. Atingerea buzelor sau acoperirea gurii. Este un gest intalnit mai des la copii decat la adulti, in care interlocutorul isi acopera gura folosind citeva degete sau intrega palma. Pare a fi un gest inconstient, pe care creierul in foloseste pentru a "acoperi" minciuna. Daca cel cu care vorbiti il foloseste cand tu vorbesti, poate fi un semn ca nu crede ceea ce tocmai ii spui.

B. Atingerea nasului. E o versiune mai avansata, sofisticata a gestului explicat anterior. Interlocutorul incearca numai sau isi atinge usor nasul. Daca chiar o face voluntar, atunci atingerea nu va fi usoara, ci mai puternica sau viguroasa. Ca si in exemplul anterior, folosirea lui cand voi vorbiti arata neincrederea fata de ceea ce ii spuneti.

C. Evitarea contactului vizual. O persoana care minte va evita de obicei contactul vizual. Barbatii o vor face cu atat mai evident cu cat minciuna e mai mare. Femeile folosesc deobicei doar un gest imperceptibil de a evita contactul vizual sau privesc oarecum in departare.

D. Scarpinarea gatului. Este de obicei un gest de dubiu sau nesiguranta, care arata ca cel cu care vorbiti gandeste in contradictie cu ceea ce spune. De obicei subiectul se scarpina de 4-5 ori undeva sub ureche.

E. Mana la ureche. Este un gest oarecum antagonist palmei la gura (care indica de fapt "nu am vrut sa spun asta, mi-a scapat" ), care de obicei ne indica "imi e suficient ce am auzit, inceteaza cu minciunile" .

Alte semnale:
- o schimbare in amplitudinea vocii
- o schimbare a vitezei discursului
- mai multe pauze de genul "aaa", "hmm", "stii..."
- intoarcere imperceptibila a corului spre stanga sau dreapta.
- joaca cu imbracamintea, culegerea de scame imaginare.
- miscari nervoase sau sacadate ale mainilor sau picioarelor
- pupilele unui mincinos sunt mai dilatate decat de obicei
- un om care minte inceteaza a zimbi asa des
- clipire a ochilor mai evidenta
- transpiratie, mai ales cand e o minciuna importanta.
- brate sau picioare incrucisate
- utilizarea in mod excesiv a cuvantului nu, de mai multe ori in loc de o singura data
- da mai multe informatii decat ar fi nevoie, detalii excesive
- utilizarea unui obiect sau spatar de scaun ca bariera intre tine si el
- calm neobisnuit, exitare, purtare diferita fata de obicei
- miscari nenaturale a umerilor sau mainii
- mult mai putine pronume lipsesc din propozitiile folosite
Si acum o mica divagatie de la subiect. Folosirea gestului palmei deschise arata de obicei ca interlocutorul spune adevarul. Daca intr-o discutie folosesti mai des acest gest, ai sanse mult mai mari sa fii crezut.
(Bibliografie - Pease, A. (1981). Signals: How to Use Body Language for Power, Success, and Love. New York, NY: Bantam Books.


Si o mica privire in progresele efectuate de stiinta moderna. Se stie deja ca poligraful (detectorul de minciuni) e usor de pacalit de o persoana cu un minim antrenament, care ii intelege principiul de functionare. Unul din cele mai noi descoperiri in domeniu este T.A.R.A. ( time antagonistic response alethiometer), un aparat care masoara nu numai datele usuale ca poligraf, ci si timpul de raspuns la intrebari. Aceasta masina se bazeaza pe faptul ca un om care minte raspunde sa intrebaru cu 33% mai incet decat unul care spune adevarul. De exemplu, cercetarile efectuate pe un asemenea aparat mi-au aratat ca media de raspuns la un set de intrebari in care spui adevarul este de 1,2 secunde fata de 1,8 secunde la un alt set la care minti cu tupeu. Aceasta intarziere este cauzata de faptul ca, atunci cand minti, creierul tau desfasoara o activitate cognitiva mai complicata decat daca spui pur si simplu adevarul. Atat pentru azi, sper ca v-am facut macar un pic curiosi asupra acestui subiect. Daca sunteti copii cuminti poate ca o sa revin asupra subiectului, si o sa va povestesc si despre monitorizarea neinvaziva folosind fTCD (functional transcranial Doppler effect), care abia se studiaza de citeva luni.

O zi plina de minunatii in continuare.

Comments

Popular posts from this blog

Ultima mea carte s-a lansat azi pe Amazon

Ritm

Urari