Zi de vara

Soarele era necrutator. Ii simteam focul parca arzand propria-mi piele, chiar si cand ma pitisem la umbra unui copac. Apa ramanea rece doar pentru cinci minute, pentru ca apoi sa devina un fel de licoare calduta. Nu, nu traversam desertul, nici nu calatoream prin focurile iadului. Doar ma intorceam de la munca. Cum am intrat in casa am dat drumul la apa rece si am lasat-o sa curga, sa ma inconjoare incet incet, si sa ma las cuprins de racoarea mult dorita. Parca am reinviat. Am baut si un pahar doua de apa. Creierul a inceput sa isi ajusteze functiile, si si-a reluat activitatea in parametri normali. Ce zi am avut!