De-a valma

Intotdeauna mi-am inchipuit ca te ador, desi inimii tale nu i-am gasit decodor, cand am incercat sa fiu un cascador, cu sufletu-mi trimis ambasador. De tine imi e inca dor, etern conchiscador, din prima zi cand te-am zarit pe coridor, aveam acel costum de comandor, m-ai intrebat daca cumva eu sunt actor, si glasul tau era usor acuzator, desi sa recunosc parea ademenitor, eu amator ca sa devin un autor am incercat sa par biruitor, desi stiam ca nu-s un mare calator. Aveam nevoie de bronhodilatator, aveam un puls de caprior pierdut in lume, aproape ca uitasem ale mele glume, credeam pe bune ca intre noi doi, cu toate-aceste ganduri drept puhoi, tu dulce ca o zana, eu broscoi, vom curge unu-ntraltul drept suvoi, iubindu-ne nebuni prin tot atatea ploi.


Dar am uitat. Si iarasi am plecat in lumea larga ca sa te gasesc.