Autumnal

Am vazut pe plaja maimuta, facea poze pentru zece lei. Dar magarusul nu mai era acolo, se aciuase sub o umbrela, paralela cu valurile marii. In umbra cararii am asteptat insetat, pana cand un calator ciudat m-a intrebat daca sunt si eu cu mine. I-am spus ca sunt bine, dar el a insistat, intrebandu-ma daca acasa m-am lasat pe mine insumi cand am plecat spre mare. I-am spus ca ma doare capul un pic, si inima putin mai mult, deoarece golul din stomac imi aduce aminte de ce am avut si am pierdut. Iar el mi-a spus ca nu putem avea nimic, desi doare cite un pic, dar ne inchipuim ca suntem mai inteligenti decat pescarul, incercand sa ne strecuram printre ochiurile plasei asezata maiastru la cumpana vietilor noastre. Asa albastre, valurile marii cele negre deveneau verzi, de nu ma crezi te poti duce chiar tu sa verifici, dar nu uita sa specifici ca marea este albastra doar atunci cand norii se privesc in oglinda.

Comments

Popular posts from this blog

Ultima mea carte s-a lansat azi pe Amazon

Ritm

Urari