False memorii

Aminte mi-am adus de tine, mergeam tinandu-ne de mana prin parcul Herastrau, un fierastrau neascutit, putin ciobit, avea la circ clovnul cel gras. A mai ramas o amintire, a ta privire, cand m-am dus, am urcat sus, etajul zece. Ce se petrece? El imi zicea: nu trezi amintirile noaptea cand vrei sa adormi. Ca intre domni, vorbeam noi doi, eu si Patrocle, despre sabia lui Damocle, si ea parea usor distrata, putin aplecata, privea pe fereastra. Cine a prins Pasarea Maiastra? ne zise ea atunci. In dungi era sacoul meu, nu auzeam, intreb mereu: Mai ai ceva de spus? Dar e tacere. Ea s-a dus. Acasa.