Despre viata, funii si elefanti.

Viata trece pe langa noi. In loc sa o traim, in loc sa fim acolo, in acel exact moment in care totul se pretrece, noi calatorim depart, ne pierdem prin lumi imaginare create doar pentru o clipe de gandurile noastre, magnifice constructii efemere menite a ne manca timpul liber si a ne distrage de la adevarata noastra pasiune, de a trai plenar. Am uitat sa simtim cu intensitate, sa iubim cu pasiune, intre alb si negru am dezvoltat o pasiune pentru gri. Nu suntem nici aici, nici acolo, ne inchipuim a fi neutri, doar pentru ca nu avem forta sau energia necesara de a alege si a ne deplasa spre stanga sau dreapta. In loc sa experimentam, ramanem blocati la intersectie si privim masinile trecand prin sensul giratoriu. Nu am, nu pot, nu sunt, nu vreau, putem gasi zeci de scuze pentru a nu ajunge acolo unde ne dorim, doar pentru ca frica sau ideile gresite ne blocheaza, ne pun piedica si ne tin pe loc, asemeni elefantului din poveste. Cum care poveste? A, nu o stii, am sa o spun atunci, inca o data, doar pentru tine. Dresajul elefantilor presupune a ii lega cu o sfoara de piciorul din spate cand sunt mici, si oricat ar incerca, ei nu pot scapa. De aceea se obisnuiesc cu ideea ca sfoara aceea ii tine pe loc, si nu mai fac nimic in aceasta directie. Conditionarea aceasta este atat de puternica, incat in cazul unui foc, ei vor continua sa stea acolo, adulti fiind, doar pentru ca o funie subtire e legata de piciorul lor. Intr-un anume fel, asa suntem si noi. Doar ca funiile noastre nu sunt vizibile, fiind formate din cuvinte: Iubirea e nebunie, banii aduc probleme, a iti exprima emotiile inseamna ca esti slab si necontrolat, a spune ce gandesti te poate baga in belea. Si cate si mai cate. Lista e atat de mare ca nici nu avem timp sa o punem pe hartie. Ce vreau sa sugerez? In fiecare zi, identifica o credinta care te limiteaza si actioneaza impotriva ei. Premiul cel mare te asteapta la capatul drumului - propria-ti libertate. Ce mai astepti?