Arterele si universurile paralele

Priveam la ceasul dupa perete, un ceas alb, rotund si zgomotos, pe suprafata caruia puteam observa patina timpului. Secundarul se misca hotarst in ritmul ametitor al unui tic-tac monoton, iar eu il priveam cu atentie, complet absorbit de aceasta absurda situatie. Simteam o usoara presiune in zona fruntii, probabil sinusurile mele aveau ceva de comentat legat de ultima mea plimbare prin ploaie. Simteam fotoliul tare presandu-mi coapsa, si o usoara senzatie de amorteala. Picior peste picior, glezna stânga apasa genunchiul, iar respiratia curgea usor, abia simtit. Cu toate astea ma simteam incapabil sa imi mut privirea in alta parte, atras de secundarul ceasului printr-o magie care nu o puteam intelege. Bine ca nu am cumparat saptamana trecuta acel ceas cu cuc.