Hibernal

Autobuzul mergea cu viteza pe serpentinele halucinante. Zapada incepuse sa se aseze, iar noi am fi vrut sa dormim acasa la noapte. Se auzeau soapte in compartiment, nimic indecent, doar persistent. Iar vantul vuia, vantu-mi graia o poveste de demult, de pe vremea cand un cult al personalitatii, se nastea in umbra mortii, la marginea baltii.

Papadie, papadie, ce imi scoti din palarie?

Comments

Popular posts from this blog

Ultima mea carte s-a lansat azi pe Amazon

Ritm

Dimineata, cand ma trezesc