Povesti de demult [ I ]
Intrebat fiind de cineva de ce am ales acest nume pentru blog, prefer sa ii raspund printr-o poveste
Roza lui Paracelsus
"Usa chiliei se zdruncina puternic sub cele trei ciocanituri care se auzira in miez de noapte. Batranul Paracelsus se ridica cu greu si se indrepta incet spre usa.
-Albert Magnus te saluta cu respect batrine Magister! rosti cu emfaza strainul. Am aici , in aceasta punga ce o am la mine, intreaga mea avere, si sunt gata sa o depun la picioarele tale daca ma vei accepta ca ucenic.
-E o ora tarzie dragul meu domn , dar daca dorinta de a fi invatat te-a adus la mine, atunci ea iti va fi indeplinita.
-Dar....rosti strainul scotind din traista un trandafir...
Si batranul magistru deja ofta. In acel moment isi dadu seama ca nu ii este menit sa aibe inca un ucenic. Inca.
-..am auzit ca tu poti sa faci la loc un trandafir doar daca dispui de cenusa in care a disparut. Si cu un gest specific tineretii il arunca in soba in care ardea focul.
-Detractorii mei, care sunt pe cit de multi pe atit de ignoranti, imi pun in carca tot felul de povesti, mai mult sau mai putin adevarate. In soba se afla cenusa unui trandafir....si nimic altceva.
Strainul se intrista, si il vazu pe batran asa cum era poate in realitate, un om a carui tinerete trecuse, si ale carui cercetari fie erau absconse marelui public, fie mai traiau doar in legendele care circulau prin acele locuri. Sa ii lase banii i se paru o jignire.
-Probabil ca imi lipseste inca credinta pe care un maestru o cere ucenicului. Voi reveni cand ma voi simti pregatit!
Amundoi stiau ca nu se vor mai vedea niciodata. Inchise usa si se indrepta spre pat. Inainte de a adormi, contempla inca o data focul stins, lua in palma cenusa calda inca si rosti citeva cuvinte. Mirosi trandafirul si se bucura de aceasta ca si cum ar fi prima oara cind o facea. Apoi se aseza in pat si adormi.
10/2006
Roza lui Paracelsus
"Usa chiliei se zdruncina puternic sub cele trei ciocanituri care se auzira in miez de noapte. Batranul Paracelsus se ridica cu greu si se indrepta incet spre usa.
-Albert Magnus te saluta cu respect batrine Magister! rosti cu emfaza strainul. Am aici , in aceasta punga ce o am la mine, intreaga mea avere, si sunt gata sa o depun la picioarele tale daca ma vei accepta ca ucenic.
-E o ora tarzie dragul meu domn , dar daca dorinta de a fi invatat te-a adus la mine, atunci ea iti va fi indeplinita.
-Dar....rosti strainul scotind din traista un trandafir...
Si batranul magistru deja ofta. In acel moment isi dadu seama ca nu ii este menit sa aibe inca un ucenic. Inca.
-..am auzit ca tu poti sa faci la loc un trandafir doar daca dispui de cenusa in care a disparut. Si cu un gest specific tineretii il arunca in soba in care ardea focul.
-Detractorii mei, care sunt pe cit de multi pe atit de ignoranti, imi pun in carca tot felul de povesti, mai mult sau mai putin adevarate. In soba se afla cenusa unui trandafir....si nimic altceva.
Strainul se intrista, si il vazu pe batran asa cum era poate in realitate, un om a carui tinerete trecuse, si ale carui cercetari fie erau absconse marelui public, fie mai traiau doar in legendele care circulau prin acele locuri. Sa ii lase banii i se paru o jignire.
-Probabil ca imi lipseste inca credinta pe care un maestru o cere ucenicului. Voi reveni cand ma voi simti pregatit!
Amundoi stiau ca nu se vor mai vedea niciodata. Inchise usa si se indrepta spre pat. Inainte de a adormi, contempla inca o data focul stins, lua in palma cenusa calda inca si rosti citeva cuvinte. Mirosi trandafirul si se bucura de aceasta ca si cum ar fi prima oara cind o facea. Apoi se aseza in pat si adormi.
10/2006
Comments
Post a Comment