Miting

Nu stiu cum fac eu de aud numai povesti superbe, ca daca nu ar fi nu s-ar povesti. Aseara in aud pe tata ca pleaca la un miting cu firma la Bucuresti. Cum ii era lele sa mearga singur, ii zice lui frate-meu daca nu vrea sa vina si el. Asta mic ce zice: Cum sa nu! (ca poate ii ia si lui ceva de la capitala sau doamne fereste il lasa pe acolo sa vada meciul lui Olimpique - nu l-a lasat ca cica is o gramada de bani, dar in fine, asta e o alta poveste). Cum suna mitingul lui societatea asta, nu dau nume, societate nationala ce mai! Au ajuns acolo cam 100 de persoane care au scandat mai anemic timp de 2 ore si au plecat. Nu ca nu au dat rezultate. Au vorbit ei cu cineva. NU cu insarcinatul cu asemenea probleme. Nuuuu! Nici macar cu adjunctul. Ci cu loctiitorul adjunctului. Mama lor de ticalosi, nu mai stiu astia ce functii sa mai fac. Noroc cu frate-meu ca si-a luat fluierul lui ala de arbitru. Si facea galagie mai ceva ca toti aia. Mare noroc cu el. Cica a fost distractiv. Dar eu nu il cred!

 09/2006