Nea Mitica [ I ]
Viata la tara (sau altfel spus o introducere in fabulosul satului transilvan) - fragment-
de Mihalache Catalin
Povestea noastra incepe cu Ion a lui Carlan care in momentul de fata se afla la nea Mitica, spunindu-i pe nerasuflate patania sa de ieri noapte.
- Si deodata cainii incep sa latre de parca venea sfarsitul lumii . Ii las slobozi si numai ce apuc sa ii vad cum se reped in mijlocul stanei, unde un lup cit vitelul daduse iama. Au incercat saracii de ei, si Azor si Dulaul, dar fiara i-a hacuit numaidecit. Apoi m-a vazut pe mine, si o luai la fuga spre bordei. Lupul dupa mine. Am apucat sa intru si el tot dupa mine. Capul mare cu ochii aceia de pui de drac, pe care am ajuns sa ii vad si acum ca prin vis. Am apucat sa iau vatraiul din soba si sa ii palesc una peste bot. A urlat a pustie si dus a fost in adancul noptii. Cioban sunt, tata a fost cioban, al batran tot cioban a fost, dar asa ceva eu nu am auzit decit in povestile de le spuneam cand ne adunam in jurul focului. Ce zici nea Mitica, sa fi fost Necuratul?
-Dara baietul mosului, fiara de zici tu lup nu a fost. Vreun besmetic de pricolici sau cine stie ce scapatura din Talpa Iadului. Atit iti zic tie, fii cu ochii in patru, acestia sunt fiinte intunecate si razbunatoare.
Uitase Ionica de avertismentul lui nea Mitica, cand intr-o seara, la crasma din sat, simti o incordare stranie in ceafa, ca si cum ar fi fost privit de cineva. Arunca o privire in jur. Erau de-ai casei, si vreo doi - trei straini. Unul dinte ei, uscativ si putin cocosat il facu sa incremeneasca. Ochii sai stralucitori ii dadeau senzatia ca l-a mai zarit undeva. Iar cind o raza fugara a lunii lumina in treacat odaia, lui Ionica i se paru ca pamintul incepe sa ii fuga de sub picioare. O urma de arsura ii brazda strainului obrazul stang de sus pina jos.
10/2006
de Mihalache Catalin
Povestea noastra incepe cu Ion a lui Carlan care in momentul de fata se afla la nea Mitica, spunindu-i pe nerasuflate patania sa de ieri noapte.
- Si deodata cainii incep sa latre de parca venea sfarsitul lumii . Ii las slobozi si numai ce apuc sa ii vad cum se reped in mijlocul stanei, unde un lup cit vitelul daduse iama. Au incercat saracii de ei, si Azor si Dulaul, dar fiara i-a hacuit numaidecit. Apoi m-a vazut pe mine, si o luai la fuga spre bordei. Lupul dupa mine. Am apucat sa intru si el tot dupa mine. Capul mare cu ochii aceia de pui de drac, pe care am ajuns sa ii vad si acum ca prin vis. Am apucat sa iau vatraiul din soba si sa ii palesc una peste bot. A urlat a pustie si dus a fost in adancul noptii. Cioban sunt, tata a fost cioban, al batran tot cioban a fost, dar asa ceva eu nu am auzit decit in povestile de le spuneam cand ne adunam in jurul focului. Ce zici nea Mitica, sa fi fost Necuratul?
-Dara baietul mosului, fiara de zici tu lup nu a fost. Vreun besmetic de pricolici sau cine stie ce scapatura din Talpa Iadului. Atit iti zic tie, fii cu ochii in patru, acestia sunt fiinte intunecate si razbunatoare.
Uitase Ionica de avertismentul lui nea Mitica, cand intr-o seara, la crasma din sat, simti o incordare stranie in ceafa, ca si cum ar fi fost privit de cineva. Arunca o privire in jur. Erau de-ai casei, si vreo doi - trei straini. Unul dinte ei, uscativ si putin cocosat il facu sa incremeneasca. Ochii sai stralucitori ii dadeau senzatia ca l-a mai zarit undeva. Iar cind o raza fugara a lunii lumina in treacat odaia, lui Ionica i se paru ca pamintul incepe sa ii fuga de sub picioare. O urma de arsura ii brazda strainului obrazul stang de sus pina jos.
10/2006
Comments
Post a Comment