Rumi

Daca tot promisesem.....cand mi-am adus aminte cu Ali despre discutiile legate de Rumi ...si concluzia...."deci Eminescu e un fel de Rumi al nostru!".

Pentru cei care nu au auzit de Rumi, le ofer 2-3 fragmente pentru a isi face o idee despre ce vorbeam noi.

O altă dimensiune

Lumea ascunsă îşi are norii şi ploaia sa, dar de un alt fel

Cerul său şi lumina soarelui sunt de un alt fel.

Acest lucru le este arătat numai celor şlefuiţi

– Celor care nu sunt amăgiţi de aparenta desăvârşire a lumii obişnuite.

Stropul de cugetare

Cel strop de cugetare ce ni l-ai dat în dar,

Cufundă-ni-l în marea Ta fără hotar.

În sufletu-mi se află un strop de vrednicie.

Tu scapă-mi-l de patimi, de-a trupului meu glie,

Înainte de-a se pierde, sorbit de acest pământ,

Înainte ca să-l ducă al patimilor vânt.

Şi chiar dacă l-ar duce,

Tu poţi într-o clipire

Să-l smulgi acelor patimi, să-i dărui izbăvire,

Căci stropul dus de vânturi sau înghiţit de glie,

Când a scăpat vreodată de-a Ta puternicie?

Ajuns în nefiinţă-acel strop e cugetare

În goană se va-ntoarce, auzind a Ta chemare.

Tu şi eu

Fericită clipa când am stat în odaie, tu şi eu

În două forme şi cu două chipuri – cu un suflet

Tu şi eu

Culoarea grădinii şi cântecul păsărilor ne dau licoarea nemuririi

În clipa când păşim în livadă, tu şi eu.

Stelele din ceruri ies să ne privească

–Le vom arăta chiar Luna, tu şi eu.

Tu şi eu, fără vreun "tu" sau "eu", vom deveni unul prin gustare;

Fericiţi la adăpost de vorba goală, tu şi eu.

Veseli papagalii ai cerului ne vor invidia

– Când vom râde aşa, tu şi eu.

Ce-i şi mai ciudat, tu şi eu, aici în acest colţişor...

Suntem deodată şi în Irak şi în Khorassan

– Tu şi eu.

*****

Fiece manifestare este semnul unei stări a minţii;

Starea este o mână, manifestarea doar un instrument.

Unealta giuvaierului în mâinile unui croitor

Este asemeni grâului adânc îngropat în nisip.

Uneltele croitorului în mâinile ţăranului

Sunt precum iarba pentru câine ori oasele pentru asin.

Slovele: "Eu sunt Adevărul" lumină-au fost în gura lui Mansur,

În vreme ce spusa lui Faraon: "Eu sunt Stăpânul Absolut", o blasfemie

În mâna lui Moise ciomagul era o mărturie a puterii sale,

În vreme ce în mâinile vrăjitorilor n-a însemnat nimic

De aceea profetul ̀Isa nu i-a învăţat pe cei nesăbuiţi

Cuvintele puterii ce ridicau pe cei pieriţi.

Căci cel ce-i prost foloseşte unealta în chip greşit;

De freci cremenea de pământ nu iese foc de fel.

Mâna şi-unealta se-aseamănă amnarului şi cremenei;T

rebuie să ai perechea potrivită; nevoie ai de ea ca să creezi.

Cel ce n-are asemuire şi pereche este "Unul",

Un număr singular, fără-ndoială Unul!

Cel ce rosteşte "unu", "doi" şi aşa tot mai departe,

Aduce astfel mărturie de-a "Unului" fiinţă

În clipa în care iluzia gândirii dualiste a dispărut

Cei ce spun "unu", "doi" asemeni sunt cu cei ce "Unu" spun.

De tu consideri "Unul" drept mingea aflată în terenul lui,

Să ştii că e menită să se-nvârtă sub lovitura bâtei lui.

Într-adevăr, mingea, fiind netedă şi fără de greşeală,

O, omule ce ai vederea dublă, ia seama cu temei,

Şi cată leac bolnavilor tăi ochi, dând ascultare.

Destule vorbe sfinte nu îşi găsesc intrarea

În inimile oarbe, dar ele-ajung în inimile pline de lumină.

Dar vicleniile Satanei pătrund în inimile strâmbe,

Aşa cum strâmbele-ncălţări sunt pe potriva picioarelor schiloade.

Deşi repeţi fără-ncetare expresii pline de credinţă

De eşti nesăbuit, aceasta nu-ţi vor fi de vreun folos;

Nu, nicidecum, nici de le-aşterni pe pergament,

Nici de le strigi în gura mare cu fast şi tărăboi;

Înţelepciunea îşi întoarce faţa de la tine, păcătosule,

Înţelepciunea fuge de tine şi nu se mai întoarce!

P.S. E bine, Ali Baba, nebunule?

02/2007