Nea Mitica VIII
Viata la tara (sau altfel spus o introducere in fabulosul satului transilvan)- fragment-de Mihalache Catalin
Calul abia se mai tinea pe picioare, iar calaretul abia coborit din sea isi incepu povestea. Fugise precum o naluca, traversand codrii Vlasiei , plecat dis de dimineata, si ajuns in miezul zilei.
- Aduc o veste trista, si o rugaminte totodata, zise el. Starostele breslei mestesugarilor a murit. Iar mostenirea lasata necesita prezenta domniei voastre, ii spuse mosului meu. Trebuie sa fim la Sibiu pina maine cel tarziu. -Sa merem asadar...
Manuscrisul lasat era scris in slavona veche, iar bunicul era unul din putinii ei cunoscatori. Intregul comitet il astepta, pentru a afla mai multe detalii despre al sau continut. Si mosul meu isi incepu cetirea. Titlul insusi parea unul abscons. Cu caractere gotice, frumos inscris..."Tempus grimorum" . Era vorba de un stravechi document, crezut pierdut odata cu moartea lui Albertus Magnus in 15 noiembrie 1280. La inceput povestea despre o binecunoscuta legenda a ceasornicarilor, care spunea ca mestesugarul care va face primul ceas care va merge invers, va trai vesnic. Apoi descria o parte din viata lui Ahasverus, jidovul ratacitor, fiinta blestemata sa rataceasca mereu prin lume si sa nu mai moara nicicand. Blestem datorat se pare din cauza unei clepsidre, umpluta cu nisipul timpului. Si continua cu o serie de retete ciudate, legate de piese de ceas construite in anumite zile, din metale precum aurul, argintul, cupru, staniu, plumb. Retete pe care picara cu totii de acord sa le infaptuiasca.Astfel incat, cu mare fast, la 2 saptamani dupa aceea sarbatoreau constructia acelui stravechi artefact, urmand intocmai conditiile si schitele date. In urma asamblarii a rezultat un ceas, cu nimic deosebit de alte ceasuri. pe spatele sau a fost gravata deviza breslei mestesugarilor din Sibiu. Vrand sa para mandru de ceea ce a facut, unul din mesteri isi puse ceasul la brau, exclamand:
- Asa ceva nu am mai avut din copilarie. Ce mandru eram de primul meu ceas! Cat mi-ar place sa mai retraiesc din nou aceasta senzatie...
Si brusc mecanismul incepu sa mearga cu repeziciune in sens invers. Iar cel care cu citeva clipe in urma admira ceasul era acum doar un bebelus. Nimeni nu stiu cum s-a intamplat. Toti erau uluiti. Atunci o cersetoare intra in camera meseriasului si arunca cu un gest repezit pergamentul pe foc, apoi lua ceasul si il sfarima de perete.
-Ce ai facut? intreba inlemnit mosul meu...Cine esti? Cum iti permiti asa ceva? -Sunt Sara, protectoarea tiganilor. Stii ca ai ajutat-o pe Izabella acum mai multi ani in Andaluzia. A sosit momentul sa iti intorc favoarea. Anumite lucruri sunt inca prea periculoase pentru a fi cunoscute....
02/2007
Calul abia se mai tinea pe picioare, iar calaretul abia coborit din sea isi incepu povestea. Fugise precum o naluca, traversand codrii Vlasiei , plecat dis de dimineata, si ajuns in miezul zilei.
- Aduc o veste trista, si o rugaminte totodata, zise el. Starostele breslei mestesugarilor a murit. Iar mostenirea lasata necesita prezenta domniei voastre, ii spuse mosului meu. Trebuie sa fim la Sibiu pina maine cel tarziu. -Sa merem asadar...
Manuscrisul lasat era scris in slavona veche, iar bunicul era unul din putinii ei cunoscatori. Intregul comitet il astepta, pentru a afla mai multe detalii despre al sau continut. Si mosul meu isi incepu cetirea. Titlul insusi parea unul abscons. Cu caractere gotice, frumos inscris..."Tempus grimorum" . Era vorba de un stravechi document, crezut pierdut odata cu moartea lui Albertus Magnus in 15 noiembrie 1280. La inceput povestea despre o binecunoscuta legenda a ceasornicarilor, care spunea ca mestesugarul care va face primul ceas care va merge invers, va trai vesnic. Apoi descria o parte din viata lui Ahasverus, jidovul ratacitor, fiinta blestemata sa rataceasca mereu prin lume si sa nu mai moara nicicand. Blestem datorat se pare din cauza unei clepsidre, umpluta cu nisipul timpului. Si continua cu o serie de retete ciudate, legate de piese de ceas construite in anumite zile, din metale precum aurul, argintul, cupru, staniu, plumb. Retete pe care picara cu totii de acord sa le infaptuiasca.Astfel incat, cu mare fast, la 2 saptamani dupa aceea sarbatoreau constructia acelui stravechi artefact, urmand intocmai conditiile si schitele date. In urma asamblarii a rezultat un ceas, cu nimic deosebit de alte ceasuri. pe spatele sau a fost gravata deviza breslei mestesugarilor din Sibiu. Vrand sa para mandru de ceea ce a facut, unul din mesteri isi puse ceasul la brau, exclamand:
- Asa ceva nu am mai avut din copilarie. Ce mandru eram de primul meu ceas! Cat mi-ar place sa mai retraiesc din nou aceasta senzatie...
Si brusc mecanismul incepu sa mearga cu repeziciune in sens invers. Iar cel care cu citeva clipe in urma admira ceasul era acum doar un bebelus. Nimeni nu stiu cum s-a intamplat. Toti erau uluiti. Atunci o cersetoare intra in camera meseriasului si arunca cu un gest repezit pergamentul pe foc, apoi lua ceasul si il sfarima de perete.
-Ce ai facut? intreba inlemnit mosul meu...Cine esti? Cum iti permiti asa ceva? -Sunt Sara, protectoarea tiganilor. Stii ca ai ajutat-o pe Izabella acum mai multi ani in Andaluzia. A sosit momentul sa iti intorc favoarea. Anumite lucruri sunt inca prea periculoase pentru a fi cunoscute....
02/2007
Comments
Post a Comment