...bir zaman varmis, bir zaman yokmus...
...cum zicea aici draga noastra Curtezanã .
Povestea mea preferata...de ce nu!
A fost odata ca niciodata un calif....iar califul avea un fiu, care era inca mai iscusit decat tatal sau in toate cele. Odata, plimbindu-se aiurea prin incaperile fara de numar ale palatului, a gasit o lampa veche si ponosita. Tot jucandu-se cu ea, a eliberat djinul din lampa (ma rog ..sa zic geniul..ca sa inteleaga lumea? ) . Acesta i-a spus ca ii va indeplini o dorinta, oricare ar fi ea. Fiul califului a cerut atunci sa stie cand anume va muri. Djinul i-a spus data exacta, precum si precizarea ca va muri atunci deoarece se va intilni fata in fata cu Moartea. A petrecut atunci tinarul print o viata plina de peripetii (dar asta este cu totul alta poveste..), traind ca si cum nu ar putea sa moara nicicand. In sinea lui insa, isi facea un plan pentru a scapa de acea intilnire fatadica. Insa anii au trecut, iar timpul a venit si pentru printul nostru. Atunci, el a incalecat cel mai iute cal din grajdurile tatalui sau, un manz negru si nelinistit, si a plecat iute ca vantul si ca gandul, peste mari si tari, peste munti, dealuri si campii. Intr-un tarziu a ajuns intr-o poiana si obosit, s-a asezat pe un butuc sa se odihneasca. De partea cealalta a poienii, insa... Moartea il astepta. - Aproape ca eram gata sa cred ca nu o sa ajungi la timp, spuse ea cu un suras.
02/2007
Povestea mea preferata...de ce nu!
A fost odata ca niciodata un calif....iar califul avea un fiu, care era inca mai iscusit decat tatal sau in toate cele. Odata, plimbindu-se aiurea prin incaperile fara de numar ale palatului, a gasit o lampa veche si ponosita. Tot jucandu-se cu ea, a eliberat djinul din lampa (ma rog ..sa zic geniul..ca sa inteleaga lumea? ) . Acesta i-a spus ca ii va indeplini o dorinta, oricare ar fi ea. Fiul califului a cerut atunci sa stie cand anume va muri. Djinul i-a spus data exacta, precum si precizarea ca va muri atunci deoarece se va intilni fata in fata cu Moartea. A petrecut atunci tinarul print o viata plina de peripetii (dar asta este cu totul alta poveste..), traind ca si cum nu ar putea sa moara nicicand. In sinea lui insa, isi facea un plan pentru a scapa de acea intilnire fatadica. Insa anii au trecut, iar timpul a venit si pentru printul nostru. Atunci, el a incalecat cel mai iute cal din grajdurile tatalui sau, un manz negru si nelinistit, si a plecat iute ca vantul si ca gandul, peste mari si tari, peste munti, dealuri si campii. Intr-un tarziu a ajuns intr-o poiana si obosit, s-a asezat pe un butuc sa se odihneasca. De partea cealalta a poienii, insa... Moartea il astepta. - Aproape ca eram gata sa cred ca nu o sa ajungi la timp, spuse ea cu un suras.
02/2007
Comments
Post a Comment