Sa ne jucam pe hartia alba, asternem cuvinte, nimeni nu minte, dar adevarul e ascuns omis sau proscris. Oare ti-am zis ca uneori chiar si visele pot deveni realitate? Dar cel mai adesea trebuie sa muncesti pentru ca aceasta sa se intample.
Incerc din nou ritmul si jocul, incerc sa trezesc focul, apa rece ma inconjoara tacut, oare ce am facut in acel vis al meu in care conversam cu un alt zeu.
Undeva pe drum, m-am pierdut de mine. Am devenit un altul, cu o alta masca, iar copilul din mine s-a ascuns intr-un colt al casei bantuite de fantomele prezentului. Incerc sa imi reamintesc cine sunt, dar cel mai adesea ma pierd printre detalii. Ma trezesc pentru o clipa, doar pentru a realiza ca intreaga lume este adormita. Iar apoi, epuizat, adorm din nou. Imi e dor de o zi de vara, cu soarele cald pe obraz, cu o apa rece curgandu-mi printre degete, si cu prieteni razand fara motiv in jurul meu. Poate ca acasa nu mai este un loc in spatiu, ci un interval in timp, si daca asta e adevarat, tot ce a mai ramas este memoriu unui timp cand magia era reala. Ceata ma inconjoara din nou, dupa un scurt moment in care am fost invaluit in lumina unor dumnezei binevoitori, intr-o lume in care totul era posibil. Invoc Arhanghelii Mihail, Gabriel, Uriel si Rafael. Lumina lor divina ma reinconjoara. Am multe de facut. O noua zi a inceput. Inca mai am timp sa salvez...
Comments
Post a Comment