Nea Mitica [ VII ]
Viata la tara (sau altfel spus o introducere in fabulosul satului transilvan)- fragment-de Mihalache Catalin
La gura sobei, in vremea in care viforul vuia si flori de gheata apareau pe la ferestre, nepotii il ascultau fermecati:
O singura vizita m-a facut sa inteleg cum ca al batran nu era cel ce parea. Era o zi calda de iulie, si strainul se sterse cu naduf de picurii ce ii umplusera fruntea. Saluta politicos si incepura sa vorbeasca.
-Mi s-a spus ca domnia voastra sunteti unul din putinii care ma puteti ajuta. Lumea zice despre mine ca sunt unul din cei mai mari magi, alchimisti si astrologi ai timpurilor noastre. Totusi , chiar daca pudra de proiectie imi poate schimba plumbul in aurul cel mai fin, iar elixirul de viata lunga ma poate vindeca rapid de orice neajuns, totusi simt ca imi lipseste ceva. Drumul meu imi pare departe de a fi incheiat. De ce oare? Care sa fie absenta si motivul pentru care inima mea plinge?
Mosul rase in barba. Isi pofti oaspetele la un serbet de zmeura si un pahar de apa rece de izvor.
-Poate ca cei care te-au invatat Marea Arta si-au facut treaba impecabil, si reteta pudrei tale de proiectie este una din cele ma bune. Poate ca modul in care prepari elixirul de viata lunga este si el dus la perfectiune. Pina si stelele nu reprezinta un secret pentru tine. Dar..si aici isi drese vocea... tu cunosti modul de a transforma plumbul in aur, nu si motivul pentru care acest lucru se petrece. Intelegi ceea ce stelele ne soptesc, dar nu esti curios sa afli cine anume le-a soptit lor acelasi lucru.
In momentul in care o sa intelegi ca a transforma cel mai umil metal in aur nu reprezinta decat o alegorie a transformarii omului comun in faptura divina, ca stelele inclina dar nu determina, si ca in spatele tuturor actiunilor noastre nu suntem noi decat rareori...o sa pricepi. Magistrii tai si-ai facut treaba bine. De acum incolo nu va mai depinde decat de tine. Si acum te rog sa ma ierti, dar mai trebuie sa arunc o mana de fan la vacuta.
Intoarse spatele omului uluit si pleca agale spre gradina.....
12/2006
La gura sobei, in vremea in care viforul vuia si flori de gheata apareau pe la ferestre, nepotii il ascultau fermecati:
O singura vizita m-a facut sa inteleg cum ca al batran nu era cel ce parea. Era o zi calda de iulie, si strainul se sterse cu naduf de picurii ce ii umplusera fruntea. Saluta politicos si incepura sa vorbeasca.
-Mi s-a spus ca domnia voastra sunteti unul din putinii care ma puteti ajuta. Lumea zice despre mine ca sunt unul din cei mai mari magi, alchimisti si astrologi ai timpurilor noastre. Totusi , chiar daca pudra de proiectie imi poate schimba plumbul in aurul cel mai fin, iar elixirul de viata lunga ma poate vindeca rapid de orice neajuns, totusi simt ca imi lipseste ceva. Drumul meu imi pare departe de a fi incheiat. De ce oare? Care sa fie absenta si motivul pentru care inima mea plinge?
Mosul rase in barba. Isi pofti oaspetele la un serbet de zmeura si un pahar de apa rece de izvor.
-Poate ca cei care te-au invatat Marea Arta si-au facut treaba impecabil, si reteta pudrei tale de proiectie este una din cele ma bune. Poate ca modul in care prepari elixirul de viata lunga este si el dus la perfectiune. Pina si stelele nu reprezinta un secret pentru tine. Dar..si aici isi drese vocea... tu cunosti modul de a transforma plumbul in aur, nu si motivul pentru care acest lucru se petrece. Intelegi ceea ce stelele ne soptesc, dar nu esti curios sa afli cine anume le-a soptit lor acelasi lucru.
In momentul in care o sa intelegi ca a transforma cel mai umil metal in aur nu reprezinta decat o alegorie a transformarii omului comun in faptura divina, ca stelele inclina dar nu determina, si ca in spatele tuturor actiunilor noastre nu suntem noi decat rareori...o sa pricepi. Magistrii tai si-ai facut treaba bine. De acum incolo nu va mai depinde decat de tine. Si acum te rog sa ma ierti, dar mai trebuie sa arunc o mana de fan la vacuta.
Intoarse spatele omului uluit si pleca agale spre gradina.....
12/2006
Comments
Post a Comment