Culegere de texte 'In joaca'
Textele de mai jos sunt....eminesciene....bucurati-va de ele...logica lor poate parea ilogica...dar ea exista...va asigur...
Noi amîndoi avem acelaşi dascăl,
Şcolari suntem aceleiaşi păreri...
Unitul gînd oricine recunoască-l.
Ce ştii tu azi, eu am ştiut de eri.
De-aceleaşi lucruri plîngem noi şi rîdem,
Non idem est şi duo dicunt idem*.
(perfect adevarat....si mai vrem sa stim si latina, nu?)
O, rămîi , rămîi la mine,
Te iubesc atît de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult.
( mi-ar place sa iti zic
dar ora 11 a venit...)
Te îmbeţi de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece...
Ia întreab-o, bunăoară...
(imi zic eu)
Cînd sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre şi raze,
C-asupră-mi c-un zîmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins.
Eşti demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfîntă, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaşte trăsăturile-ţi pale,
Căci tu – tu eşti el.
(vad eu in al meu vis)
Vom visa un vis ferice,
Îngîna-ne-vor c-un cînt
Singuratece izvoare,
Blînda batere de vînt;
(probabil ca asta se va intimpla daca va bate vintul...)
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Cînd deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pîn-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
(dar si maine va fi o zi..)
Suntem tot mai departe deolaltă amîndoi,
din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.
(acum pun ceasul sa sune..)
Ce s-alegea de noi, a mea nebună,
De ne-ntîlneam de mult cu-aşa iubire?
Sau nebuneam mai mult încă-mpreună
Sau eu muream de-atîta fericire.
(stau eu si ma intreb...)
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gîndea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tînără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.
(over..over...)
12/2006
Noi amîndoi avem acelaşi dascăl,
Şcolari suntem aceleiaşi păreri...
Unitul gînd oricine recunoască-l.
Ce ştii tu azi, eu am ştiut de eri.
De-aceleaşi lucruri plîngem noi şi rîdem,
Non idem est şi duo dicunt idem*.
(perfect adevarat....si mai vrem sa stim si latina, nu?)
O, rămîi , rămîi la mine,
Te iubesc atît de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult.
( mi-ar place sa iti zic
dar ora 11 a venit...)
Te îmbeţi de feeria unui mândru vis de vară,
Care-n tine se petrece...
Ia întreab-o, bunăoară...
(imi zic eu)
Cînd sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pază,
Încins cu o haină de umbre şi raze,
C-asupră-mi c-un zîmbet aripele-a-ntins;
Dar cum te văzui într-o palidă haină,
Copilă cuprinsă de dor şi de taină,
Fugi acel înger de ochiu-ţi învins.
Eşti demon, copilă, că numai c-o zare
Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare,
El, veghea mea sfîntă, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaşte trăsăturile-ţi pale,
Căci tu – tu eşti el.
(vad eu in al meu vis)
Vom visa un vis ferice,
Îngîna-ne-vor c-un cînt
Singuratece izvoare,
Blînda batere de vînt;
(probabil ca asta se va intimpla daca va bate vintul...)
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Cînd deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pîn-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
(dar si maine va fi o zi..)
Suntem tot mai departe deolaltă amîndoi,
din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
cînd tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.
(acum pun ceasul sa sune..)
Ce s-alegea de noi, a mea nebună,
De ne-ntîlneam de mult cu-aşa iubire?
Sau nebuneam mai mult încă-mpreună
Sau eu muream de-atîta fericire.
(stau eu si ma intreb...)
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gîndea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tînără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.
(over..over...)
12/2006
Comments
Post a Comment