Luminile alearga pe marginea strazii, In aceasta dimineata. Sunt treaz doar pentru a adormi din nou, Iar cand noaptea va veni, Ochii nostri largi deschisi Vor contempla Luna, Pentru a cata oara? Si constat ca nu, Inca nu imi doresc o bicicleta.
Am doua amintiri dragi mie pe care vreau sa le incredintez hartiei... Prima, e cand mergeam cu tataia in parc, si eu aveam 5-6 ani...si alergam ca nebunul ..si el saracul dupa mine, si eu ma distram si radeam pina nu mai puteam si alergam iar....(nu te-am uitat tataie!....si sper ca nici tu...acolo unde esti acum). A doua , cand ma duceam la frate-meu- care era clasa a 7-a- la sedinta cu parintii (ca daca se ducea tata o incasa serios de cuminte ce era) si cand am iesit cu el de mana ma opresc niste fete de clasa a 12-a de la internatul liceului si imi zic - Sa ii zici lui Paul ca daca ne mai alearga in pauze si ne stropeste cu pistolul ala cu apa nu stiu ce ii facem! La care eu ma intorc spre frate-meu si ii zic: Sa nu le mai alergi si sa le stropesti da? Da! Da! ranjeste el la mine. Culmea e ca fetele au plecat multumite ca i-am zis. 12/2006
Sa ne jucam pe hartia alba, asternem cuvinte, nimeni nu minte, dar adevarul e ascuns omis sau proscris. Oare ti-am zis ca uneori chiar si visele pot deveni realitate? Dar cel mai adesea trebuie sa muncesti pentru ca aceasta sa se intample.
Comments
Post a Comment