Paracelsus - just another ordinary life

Soarele apune incet in Tanger, Ei inca vorbesc cu "mersi" si "mon chere" Nisipul canta un cantec de dor, Vorbeste despre beduini si amor, Suntem in cortul regal, te ador, te simt aproape, te vad in noapte, ale tale soapte ma imbie sa vin sa visez, sa suspin. Mai toarna o cupa cu vin. Desertul nu mai este inlauntru, nu se mai ascunde in doi, Desertul este o parte din noi.

Un sarut furat inainte sa plec la munca, Blugi calcati la dunga, Micile tale ciudatenii, Vedenii ale unei vieti care ar fi putut fi sau care este un inceput de poveste.

Simt aerul rece Mangaing pielea infierbantata de focul unei veri care a disparut in neant. Da, iarna este aici, dar eu port vara in mine pentru totdeauna. Luna imi sopteste povesti de demult. Le ascult. Cantecul unei mierle zgribulite Imi aduce aminte De un dinte cu soare Sau de un soare cu dinti. Sa nu ma minti, sa adormim din nou impreuna. A mai trecut o luna. Ma intind, ma ascund in Netimp. Si inving. Ziua de ieri. Acele placeri, si mintea unui savant, estompandu-se in Neant.

Am atins un nivel de confort, de scufundare in banal, universal simtind iarna, inchis intre patru pereti, nu conteaza, fete sau baieti, melodii sau cantareti, trombonul si pianul suna pe fundal scufundare in banal, canal auditiv, senzitiv, m-am obisnuit cu starea de bine, nu tine mult, dar ascult, imi trece, chiar am nevoie de un dus rece, imi lipseste caldura ta, stai asa, am pregatit casa, masa, am impodobit bradul de craciun, ce sa spun am aprins si doua trei lumanari, intre acele cantari ce rasuna umpland casa de culoare, uit ca ma doare departarea de Tine, de mine aud mai bine notele, rulotele, pilotele si alte efemere posesii, impresii din cealalta parte a curcubeului, si eu, eul cel bun eul cel nebun si cantecul dintre noi doi.

Fata din Okinawa avea ochii verzi, in care sa te pierzi, asemeni frunzei, toamna. Doamna, in acea noapte tarzie, o intamplare hazlie, se cerea povestita, vestita, de multi necitita. Gandita anume sa intinda capcane, printre glume, sa aduca aminte de o lume, in care simteai fara a spune. Spume si valuri, prea multe maluri, prea multe limite, linte, avocado, frica de morminte, monumente ridicate egoului meu. Mereu.

Invaluie-te in dragostea cea nestiuta, pe care nu o vei primi nicicand. A fost in jurul tau intotdeauna, dar nu si inlauntrul unui gand. Ascunde frica dupa multe ziduri Materie-ntrupata-n labirint, Asa vei fi ferit de-acele riduri Ce-apar atunci cand eu am invatat sa mint.

Furtuna perfecta ascunsa in ochii care ma privesc. Citesc in stele, visele mele. Si doua iele dansau in lunca, cand o naluca trecea usor sub podul rosu, ros de timp.

O floare, o culoare, un gand plapand mergand pe calea cea stiuta, Si tu, necunoscuta, ce ai privit o clipa in ochii mei mirati.

Intotdeauna cand apare luna, imi zboara gandul catre numai una din toate cele ce mi-au fost aproape, acolo pe pamantul dintre ape. Un zambet imi apare, ascuns printre salcami, idee de demult a oastei de pagani. Ascunsa e povestea, uitata-mi este soarta, de-atat amar de viata, uitasem unde-i poarta.

Adanc infasurat in buricul pamantului, dau drumul vantului de Miazazi. Mai stii cand alergam cu picioarele goale pe nisipul fierbinte? Fara minte, iar apa ne dadea dulci fiori. In zori deschideam ochii si multumeam Zeilor pentru inca o zi langa tine.

Atentia ei e capturata in stralucirea unei idei, ori de orice altceva, mai stralucitor decat un fulg de nea. Capcanele ideale contin zeci de petale ale unui trandafir rozaliu, si poate un diamant, un rubin, nu stiu. Mintea ei e mai enigmatica decat Mona Lisa. Mai indirecta decat turnul din Pisa. Dar cu toate astea, indiferent ce faci, nu ai cum sa nu o placi.

Atinge-ma si aprinde-mi lumina a zeci de mii de sori in intunericul vietii anoste, cu amintirea unei foste mandrii, hartii sau a altei existente, prezente uitate, amestecate cu albul stralucitor al unui covor de lana, cadana cu parul ca noaptea, acum vreau din nou sa iti aud soapta.

Ne reintoarcem la gandul de ieri, uitasem ca exista asemenea placeri pe care pielea ta nu le va suporta, desi pana e alba, iar rasul cristalin, iscat ca din senin, umpluse-ntreaga casa, era pe la amiaza, lumea era la munca, iar noi priveam o punga transparenta, batuta de vant, cum poate nu mai vezi nicicand pe Pamant.

Albastra umbrela a unei flori de liliac ce isi intinde aripile si zboara in noapte, eu o priveam prin ochii tai, si ma gandeam la trei vrajite soapte. Tu ai pasit pe valuri ca si cum ar fi drum, ai alergat pe lacuri, lasand in urma scrum. Privirea ta de foc mi-atinse inima, loc interzis iar sarutarea ta m-a si trezit din vis. Ai disparut in noapte, ascunsa intre pini, am alergat in graba, nu vreau sa mai suspini.

Ia-ma in brate, pentru a cata oara, mergem pe sfoara, intre doi zgarie-nori, doua trei ciori ne privesc mirate, ia uite-te frate la astia doi. Iar noi zambind complice, ne ghemuim intre Luna si doua stele, ne uitam la ele. Ea ma saruta, cam de o suta de ori mai repede inima imi bate, ma intind pe spate, ii simt caldura, dar focul aprins in mine inca se tine de glume, imi spune, pe nume, cu soapte mai dulci decat buzele ei.

Ma inconjur de carti precum cavalerii de scuturi, ploaia care va veni imi va trezi gradina la viata, in piata, un actor le explica trecatorilor cum ca o carte poate opri un glont imaginar. Nu am habar de unde pana unde au construit o fantana arteziana, carteziana, liana pe care noul Tarzan se pregatea sa o foloseasca parea sa lipseasca din plafonul de nori. Iar eu ma uitam la cei doi calatori care imi aminteau de mine, si de ea. De vremea cand aproape am aprins o stea pe cer. Sunt liber.

Mana ei pe umarul meu, sufletul meu era asa de greu, miscari unduitoare, un fel de "ia-ma nene", cateva pene folosite intr-un joc nevinovat, si nu am mai plecat. Fiecare centimetru al pielii ei, in goana nebuna dupa idei, l-am explorat ca un elev sarguincios, in cautarea de frumos. Apoi ea a oftat, si nu am mai plecat. Apoi, mai tarziu, intr-o dimineata, am aflat ca femeia iti da viata, iti albeste o mustata, aduce un suras, te face sa razi cand cel mic se opreste din plans, ajungi sa gonesti monstrii de sub pat, si nu am mai plecat.