Paracelsus - just another ordinary life

Cel mai adesea viata e atit de scurta, iar noi ne petrecem timpul facand altceva decat ceea ce ar fi trebuit. Poate ca ocaziile pierdute pina acum le intrec cu mult pe cele pe care le-am fructificat. Ne purtam ca si cum am avea tot timpul din lume, dar nu il avem. Ne permitem sa suferim, cel mai adesea cu mult mai mult decat ar fi cazul. Ne-o facem cu mana noastra. Mai mereu noi suntem cei care ne creem iadul chiar aici, in insignifianta noastra existenta. Tot noi am putea fi si cei care ne creem paradisul. Am putea fi, daca nu am fi atat de des incapatanati, atat de coplesiti de sentimentul propriei importante, atat de obedienti fata de regulile cu care societatea ne-a dresat, atat de bine incat acceptam chiar voluntar sa suferim. In numele a ce? Adesea suferim in numele unor datorii imaginare, a unor idei gresite, sau din cauza unor lucruri pe care le-am inteles incomplet, sau total gresit. De ce? Tocmai pentru ca suntem oameni. Tocmai pentru ca vrem sa traim. Tocmai pentru ca nu vr...

Pentru acele care inca nu stiu ca in interiorul lor se afla ascunsa o minunata printesa, care asteapta sa deschida ochii si sa priveasca lumea minunata in care te afli. Mergeai linistita, fara tinta, pe malul unui rau, pe un drum de tara. Talpile tale goale simteau pamantul cald, iar caldura se transmitea in interior, facandu-te sa uiti acele zile mohorate, in care simteai ca mori incetul cu incetul. Cand, deodata, in fata ta apare o zana. Aripile ei stravezii te fac sa ramai muta de uimire. Ochii ei clari si stralucitori parca privesc prin tine. Iar bagheta ei imprastie in jur irizatii violet, alaturi de stranii luminite galben aurii. - O sa intarzii daca nu te grabesti, iti zice. Si tocmai observi ca in spatele tau a aparut o caleasca trasa de 6 cai albi. Iar tu ai acum sandalute splendid impletite, o rochie rosie care parca iti da senzatia ca plutesti atunci cand faci o pirueta, si o diadema in care pietre pretioase stralucesc discret, dar nu chiar ca prezenta ta misterioasa. Si ai...