Paracelsus - just another ordinary life

Simtea ca parca norocul pluteste in aer, asa ca pe linga obisnuitele cumparaturi a cerut si 5 lozuri numarul 5. In mintea lui era chiar si o oarecare armonie in aceasta cerere. A ajuns acasa si a luat o moneda, razuind nerabdator lozurile unul dupa altul. Si ca sa vezi, niciunul nu a fost castigator. Curios lucru, nu i s-a mai intamplat niciodata pina acum. Primise chiar si raspunsul la consacrarea actiunii si fructelor ei catre Divin. In acelasi timp insa, in acelasi magazin, un barbat cu o privire obosita, haine putin uzate, dar foarte curate, si cu un picior in ghips, intrase pe usa. Oarecum ezitant cere un loz. -Ce numar? intreaba vinzatoarea. -Stiu si eu? 5. Iese afara din magazin. Se aseaza pe o banca. Il razuieste si nu ii vine sa creada. A castigat premiul cel mare, 250.000 de lire sterline. -Iti multumesc Doamne! zise el soptit, ca pentru sine insusi. Era in pragul disperarii. Copilul nu mai mancase nimic de seara trecuta. El devenise somer doua zile in urma dupa un acci...

Motto: Make rainy days go away . (wowhead) Asta sa fie sfarsitul? Intreaga viata mi-a trecut prin fata ochilor. Copilaria, intr-un oras de provincie. Scoala primara. Liceul, unul din cele medii, nici prea bun, nici prea slab. Ha! Stiu ca nu sunt frumoasa. Nu in sensul in care il dau multi acestui cuvant. Dar imi face placere sa aud asta. Chiar daca teoretic ai putea minti. Sau poate nu. Poate tu ai reusit sa vezi frumusetea acolo unde altii au trecut peste. Sunt, sau mai degraba eram draguta, si uneori chiar as fi putut sa te fac sa iti intorci privirea pe strada. Primul sarut. Primul bal. Iti mai aduci aminte. Fata in rochita albastra, pe langa care ai trecut atunci, in drum spre plaja. Atunci nu m-ai vazut. Aparente. Imi trec viata in revista, si parca totul s-ar petrece aievea, chiar acum. Stiu totul. Revad totul. Capitala, si modul in care m-a atras, ca intr-un miraj fara sfarsit. Maya, iluzia cosmica a hindusilor. Primul loc de munca. Prima iubire adevarata. Primul esec. Comp...

Mama lui de pestisor ca iar m-a pacalit. A venit la mine cu tupeu ca cica mai am o dorinta ramasa. I-am spus ca vreau sa castig la loto. Joaca la Euro Millions, imi zice. Si joc. Pun si eu ca omul 2 variante (cost 4 lire). Zic, bai frate, maine castig la loto. Si am castigat. 3 lire. Sa imi fie invatatura de minte. Ca la dorinta urmatoare sa fiu mai concis si sa zic: Vreau sa castig la loto mai mult de 11 milioane. Asa da. Concluzia: Nu stim ce vrem si chiar daca se intimpla minunea si dorintele noastre devin realitate, primim ceea ce am cerut, si nimic mai mult. Dar nu stim ce sa cerem. Asa ca...urmeaza momentul artistic, pentru ca vreau sa ma fac mai bine inteles. Prima e o poezie de J.B.Rittenhouse, numita 'Plata mea' (My wage) I bargained with Life for a penny, And Life would pay no more, However I begged at evening When I counted my scanty store; For Life is a just employer, He gives you what you ask, But once you have set the wages, Why, you must bear the ...

Teoria haosului spune ca bataia unei aripi de fluture in New York poate naste furtuni in Adelaide. Pe engleza suna frumos.."the butterfly efect". Probabil ca acei fizicieni care au emis aceasta teorie s-au gandit la faptul ca tot ceea ce ne inconjoara este interconectat. Acea teorie conforma careia intregul se reflecta in parte, iar partea se reflecta in intreg. "Universul holografic"...asa ii zic ei. Un mare merit, a lui Poincare a fost ca a introdus în stiinta locul important al geometriei. Laplace a pus foarte mult accent în analiza pe formule, pe când Poincare a reintrodus intuitivul prin apelul la geometrie. Alta marime foarte importanta pe care o pot atasa evolutiei în timp a sistemului neliniar sunt coeficientii Leapunov. Ei descriu sensibilitatea la conditiile initiale, caracteristica de baza a haosului. Acesti coeficienti Leapunov pot fi utilzati in predictii, delimitand domenii in care se poate utiliza aproximatia liniara si domenii in care insasi notiunea...

Am discutat deunazi cu cineva despre soarta, mai exact despre acea soarta numita de latini "fatum", cea de la care deriva de altfel si cunoscutul termen fatalitate. Voi incepe cu o povestire care mi-o amintesc cu placere, in care un saman din indepartata America ii explica mai tinarului sau prieten ce anume este destinul: " - Ai observat zilele trecute cum te-ai oprit sa iti legi siretul, iar in fata ta a picat o bucata din acoperisul casei pe linga care treceam. O forta mult mai mare decat propria vointa te-a facut sa te opresti , sa intarzii cateva secunde, si sa eviti astfel un accident provocat de acea bucata din acoperis, care te-ar fi lovit fara doar si poate. Acum nu intelegi, dar va veni o zi in care te vei opri din nou sa iti legi sireturile, iar acele cateva secunde care le-ai pierdut iti vor fi fatale, deoarece atunci accidentul se va intimpla , iar acea forta de care iti vorbeam te va face sa fii tocmai la locul si timpul la care o alta bucata de acoperis va ...