Paracelsus - just another ordinary life

Cel mai adesea viata e atit de scurta, iar noi ne petrecem timpul facand altceva decat ceea ce ar fi trebuit. Poate ca ocaziile pierdute pina acum le intrec cu mult pe cele pe care le-am fructificat. Ne purtam ca si cum am avea tot timpul din lume, dar nu il avem. Ne permitem sa suferim, cel mai adesea cu mult mai mult decat ar fi cazul. Ne-o facem cu mana noastra. Mai mereu noi suntem cei care ne creem iadul chiar aici, in insignifianta noastra existenta. Tot noi am putea fi si cei care ne creem paradisul. Am putea fi, daca nu am fi atat de des incapatanati, atat de coplesiti de sentimentul propriei importante, atat de obedienti fata de regulile cu care societatea ne-a dresat, atat de bine incat acceptam chiar voluntar sa suferim. In numele a ce? Adesea suferim in numele unor datorii imaginare, a unor idei gresite, sau din cauza unor lucruri pe care le-am inteles incomplet, sau total gresit. De ce? Tocmai pentru ca suntem oameni. Tocmai pentru ca vrem sa traim. Tocmai pentru ca nu vr...

Moto: On revient toujours au premiers amours. Acest text ar fi trebuit sa poarte titlul "Dialog in gara" . Dar poate ca cel de mai sus e mai potrivit. -Hai zi-mi ce iti lipseste sa te poti schimba? -Eu stiu, poate ca nu am taria necesara sa continui... -Prostii! -Poate ca lumea asta e prea cruda... -Exagerezi! -Intru greu in contact cu oamenii din jurul meu, si cel mai adesea nu stiu ce le-as putea spune. -Te complaci! -Sunt lipsit de inspiratie, si fac totul mecanic... -Ti-as spune ceva de genul " Fii cu inima in ceea ce faci ! ", dar timpurile acelea au trecut. Incearca doar sa fii cat mai eficient si sa incerci sa faci totul perfect. Daca stii ca ai facut tot ceea ce puteai face, indiferent de rezultat, fii multumit. -Pai, nu sunt multumit... -Simti ca ai putea face mai mult? -Mult mai mult. -Si cine te opreste? -Nu vreau sa ma schimb. Si nu as vrea sa schimb nimic din jurul meu. -Dar cu toate astea vrei mai mult? Iar asta nu se va intampla daca vei continua sa ...

Un, doi, trei, Ce de purcei isi baga nasul prin sufletul nostru zilele astea! Chiar si luna noua nu mai atrage dupa sine fluxul si refluxul gandurilor noastre. Dar luminita sagalnica inca mai arde in adancul muntelui ascuns, acest Kogaion numit pur si simplu suflet-treaz. Vocea ascunsa a celui  ce am fost ma cheama Acasa, dar drumul e lung, si (imi este somn), am obosit asteptand un tren care nu va mai opri niciodata in  aceasta gara. Si luna plina nu mai poate trezi lupul din noi.

De amintit sa vad daca si cu cine ma mai duc cand o sa imi ceara sa confirm cele 2 rezervari pentru Paris de pe 15 martie. Sa fim serios: aud astazi un comentariu cum ca aportul lui Moga la melodia Mr.Originality a fost decisiv. O fi banc? Scurt moment istoric : Bătalia de la Termopile a fost o bătalie faimoasă între persi şi o alianţă de oraşe stat din Grecia în august 480 î.Hr. Deşi raportul de forţe era clar în defavoarea grecilor, şi bătălia a fost pierdută, scopul acesteia a fost atins. Cu cei 300 de spartani şi aproximativ 7000 alţi greci, Leonidas, regele Spartei a reuşit să încetinească armata persană suficient încât să ofere timp restului Greciei să se pregatească pentru confruntarea decisivă. În acest timp Atena a fost evacuată în totalitate, şi flota grecească (în majoritate ateniană) a fost pusă la punct. Persanii (peste un milion după Herodot) au fost conduşi de regele Xerxes I. Ideea ar fi ca oricum murim pina la urma, asa ca e de preferat sa murim luptand. Daca va i...