Paracelsus - just another ordinary life

Unde as vrea sa reiau un mai vechi proiect, pe numele lui mic "Vindecarea prin povesti" . Episoadele anterioare cuprind:  Printesa balului.  Ploaia.  Sanctuarul. In adancuri. Acolo va voi provoca sa va aventurati astazi. Aveti deja o varsta. Se presupune ca traiti deja in mijlocul lumii. Lumea, asa cum o stim, cu partile ei bune si rele. Inchidem ochii. Lasam lumea intreaga in urma. Deschidem ochii. Suntem intr-o barca, in mijlocul unei mari albastre si clare. E atat de liniste in jurul nostru. Sarim in apa. O simtim asa cum este la suprafata, calduta si transparenta. Claritatea ei ne face sa ne simtim incantati. Privim sub noi. Se intrezaresc peisaje efemere, nedefinite. Ne scufundam usor. Observam cu uimire ca nu simtim nevoia sa respiram. Poate ca in aceasta poveste, am luat deja forma omului peste. Savuram senzatia de imponderabilitate, de relaxare perfecta, de lipsa a oricarei incordari sau crispari. Hotaram sa ne folosim de oportunitate pentru a plonja in a...

Aceasta este dedicata tuturor celor impovarati de griji, presati de nevoi urgente, de neputinte, lipsiti de puterea de a realiza. Indicata mai ales dimineata. Te afli in mijlocul unei campii imense. Pamantul este uscat. Arid. De ici colo mai sare cate o lacusta, mai canta un greiere. Iarba este uscata si se transforma in pulbere atunci cand o atingi. Totul pare ars de un soare neiertator. Incepe ploaia insa. Din obisnuinta, cauti un loc unde sa te ascunzi. Dar in jurul tau este doar campul, si nimic altceva. Observi insa ca aceasta ploaie nu este una obisnuita. Picaturile parca trec prin tine si ating pamantul, luand cu ele tot ceea ce te apasa, tot ceea ce cu greu ai putut sa accepti ca fiind real. Decizi sa te bucuri. Alergi prin ploaie. Dansezi prin ploaie. Suvitele ude iti atarna pe frunte, iar mirosul de ploaie iti aduce aminte de copilarie. Te invarti in cerc, pina cand ameteala te cuprinde. Te opresti brusc. Iar pamantul se invarte in continuare. La orizont apar insa nori, ...

Pentru toti cei care inca se simt coplesiti de griji, depasiti de evenimente, sau prea plictisiti pentru ca ceea ce inca mai fac sa conteze. Ai nevoie de un loc familiar. Poate sa fie locul in care ai crescut, o frantura din propria ta copilaria, un loc care exista in lumea reala, sau unul pe care doar ti l-ai imaginat. Poate sa fie o minunata poaina in mijlocul unei paduri de arbori seculari, un pisc acoperit de nameti de unde poti cuprinde peisaje mirifice pina hat departe, la linia orizontului, sau scranciobul in care te dadeai candva. Cu alte cuvinte, este locul unde te simti Acasa. Unde poti fi tu insusi, dincolo de conveniente sociale, de prejudecati, de frustrari, dincolo de limitele impuse de societate, de educatie sau de propria persoana. Un loc in care simti cum te regenerezi, si cum incepi sa cresti interior. Un loc unde sa fii doar tu si nimeni altcineva. Fii din nou Copilul universal. Simte cum tot ceea ce faci este autentic, plin de gratie si frumusete. O lumina aurie te...

In ceea ce priveste ceea ce arbitrar am numit "tehnici de transformare", as dori sa fixez citeva mici detalii si notiuni. 1.Conform unui experiment facut de Universitatea Stanford, pentru creierul uman, acest delicat mecanism care ne tot face inca sa ne minunam, nu exista nici o deosebire intre un lucru care exista in realitate si acelasi lucru pe care ni-l imaginam. Totul a inceput atanci cand subiectul experimentului a privit un mar, apoi a inchis ochii si a evocat in mintea sa acelasi mar. Surprinzator, ariile activate in cortex au fost aceleasi. In versiunea avansata a acestui experiment, fapte concrete care au avut loc, cum ar fi o sesiune de sky, vizionarea unui spectacol sau mancarea unor dulciuri deosebite, sau evocarea lor, la nivel de activitate cerebrala, erau identice. In concluzie, putem gasi o cale de a ne schimba, sau de a ne imbogati la nivel emotional, utilizand cu succes povestile ca pe o forma de vindecare sau de a deveni o persoana care sa iradieze in jur...

Pentru acele care inca nu stiu ca in interiorul lor se afla ascunsa o minunata printesa, care asteapta sa deschida ochii si sa priveasca lumea minunata in care te afli. Mergeai linistita, fara tinta, pe malul unui rau, pe un drum de tara. Talpile tale goale simteau pamantul cald, iar caldura se transmitea in interior, facandu-te sa uiti acele zile mohorate, in care simteai ca mori incetul cu incetul. Cand, deodata, in fata ta apare o zana. Aripile ei stravezii te fac sa ramai muta de uimire. Ochii ei clari si stralucitori parca privesc prin tine. Iar bagheta ei imprastie in jur irizatii violet, alaturi de stranii luminite galben aurii. - O sa intarzii daca nu te grabesti, iti zice. Si tocmai observi ca in spatele tau a aparut o caleasca trasa de 6 cai albi. Iar tu ai acum sandalute splendid impletite, o rochie rosie care parca iti da senzatia ca plutesti atunci cand faci o pirueta, si o diadema in care pietre pretioase stralucesc discret, dar nu chiar ca prezenta ta misterioasa. Si ai...