Lornioane de safir
Iubirea a murit. Dar nu acum. Undeva pe la inceputul secolului XX, odata cu aparitia electricitatii. Cu disparitia ultimilor romantici. Lumea a uitat sa viseze. Lumea a uitat sa creeze. Mai sunt si exceptii. Pionieri, care de abia descopera acest noi domeniu. Noi idei, noi posibilitati. Vechi de cand lumea, dar totusi noi pentru ei. Din pacate e prea putin. Raportat la colosala putere de asimilare a mediului inconjurator, ei sunt asemeni unei picaturi de cerneala in ocean. Nu ii vor schimba culoarea. Pentru citeva momente, un colt de ocean va fi albastru. Dar va disparea cu primul val. Asa ca nu pot decat sa trag concluzia ca de cele mai multe ori Gogu avea dreptate. Suntem degeaba.
01/2007
01/2007
Frățioare, văd că adie pe la tine un aer de deziluzie și decepție pe care l-am respirat și eu cândva ! Poate că nu e cu totul nejustificat, dat fiind tendința materialistă a lumii actuale. Și totuși, mai există speranță că acea picătură de cerneală poate schimba oceanul. Nu singură, și nu curând, desigur ! Îi poate lua mult timp, poate chiar o viață...
ReplyDeleteDar până la urmă, toate micile păcături individuale vor colora oceanul tot mai mult, și mai mult... Până și textele tale, pe care le lași aici pentru cititori, mai colorează ceva din ocean.
Și nu, iubirea nu a murit chiar pe la începututl secolului XX :), ea trăiește și moare continuu, cu fiecare dintre noi Și tocmai faptul că o mai găzduim din când în când, oferă vieții noastre un sens. De aceea nu suntem degeaba... Poate că vom fi degeaba abia atunci când nu vom mai fi în stare să iubim. Indiferent de răspunsul primit din partea celorlalți....
Îți doresc să depășești această perioadă ”albastră spre negru”, și oceanul să fie din nou limpede pentru tine ! Oricum, ai destul timp înainte pentru a colora oceanul.
sunt posturi vechi, doar le mut dupa un blog pe altul :))
ReplyDelete