"La tara"

Privesc ruinile bisericii altadata atat de plina de viata. Acum mai sunt trei ziduri pe jumatate prabusite. Au trecut doar 30 de ani, dar parca ma desparte o eternitate de copilaria mea. Am ajuns din nou "la tara", in locurile in care inocenta era la ea acasa. Am traversat podul candva refacut, care acum pare sa dea semne de oboseala. Nu mai este folosit, unul nou de beton a fost construit la un kilometru departare in josul raului, iar masinile pot in sfarsit sa treaca nestingherite. Tufe mari de salcami acopera prundul garlei, in locurile in care altadata nici macar iarba nu apuca sa creasca. Aici bateam mingea cu totii dimineata, dupa care ne racoream in apa curgatoare si cristalina. Nici puntea peste parau nu mai este. Cateva scanduri innegrite pe care intemperiile vremii nu le-au distrus inca, si natura care isi recastiga locul in aceste tinuturi uitate de timp. Am urcat usor dealul pe muche, doar pentru a gasi iarba pana la brau, si crengile aplecate ale unor pomi care nu au fost aranjati cu foarfeca niciodata. Locurile copilariei mele au imbatranit, inconvoiate de trecerea timpului, au devenit una cu pamantul din care cu mult timp in urma au luat nastere. Nici satul nu il mai recunosc, stranie impletitura intre nou si vechi. Fantanile au secat, dar primarul a bagat apa, adusa cu mari sacrificii prin conducta de la oras. odata cu canalizarea si televiziunea prin cablu. Unii oameni au ramas la fel, amestec de inocenta si bun simt. Dar tinerii sunt deja educati in spiritul modernismului, usor cocosati, stand pe bancuta de la poarta cu ochii in ecranului telefonului mobil. Nu mai aduce nimeni paine de la oras, acum au aparut doua magazine cu "de toate". Sifonaria s-a inchis, acum avem apa minerala si plata. Vad totul ca prin vis, cu aceeasi claritate ca si cum ar fi fost chiar aici ieri. Dar timpul a mancat hulpav bucati intregi din fericirea de altadata, iar noi suntem acum pe cale de a deveni batranii  sfatosi povestind despre alte vremuri in care bucuria si bunul simt erau ceva normal. Relicve sau martori tacuti ai epocii de aur, negasindu-si inca un nume, realizand cu uimire ca "acum treizeci de ani" inseamna anii '90, si nicidecum '70, cum ne-am fi gandit noi prima data.