Marul

Unul din cei mai inteligenti oameni pe care ii cunosc lucra la o firma oarecare ca paznic de noapte. Dar era ceva anume, care nu puteai sa nu il observi, ceva eluziv, ascunzandu-se chiar in momentul in care credeai ca ai rezolvat ecuatia. Ne-am imprietenit, lucram la aceeasi firma, si deseori mai stateam de vorba pe la cate o aniversare sau petrecere a companiei. Asa am aflat ca muzica fusese o pasiune a lui si ca lucrase in cercetare de la 20 pana la 40 de ani. Stai putin, mi-am zis, privindu-l si gandindu-ma ca nu i-as fi dat mai mult de 30 de ani. Dupa aceea a plecat sa studieze despre muzica sacra si alte subiecte legate de vibratii si frecvente, in anumite locatii din jurul lumii. 
"Care e evenimentul care te-a impresionat cel mai mult?" l-am intrebat curios.
"Sunt multe de spus, dar unul dintre ele m-a marcat. Practic, mi-a schimbat perceptia asupra vietii."
"Ascult."
"Eram undeva in padurea amazoniana, urmarind niste legende legate de sunet si creatie. Am petrecut cateva luni impreuna cu un trib mai putin cunoscut, si intr-o seara am fost invitat la unul din festivalurile lor, cel mai important din acea perioada, se pare, legat de creatia lumii prin sunet. Au fost multe cantece, rasete si voie buna, iar la un moment dat preotii au format un cor, si au inceput sa vocalizeze (acesta e termenul in opinia mea, deoarece era un fel de suita de semitonuri folosind vocalele), cu frecvente din ce in ce mai inalte, pana cand am putut vedea cum ceva aproape ireal prinde forma pe altarul din mijlocul camerei. Ritualul s-a terminat, iar eu am putut vedea clar cum pe masa se afla un mar. Era incredibil, acesti salbatici creasera un mar doar prin forta sunetului. Nu stiam ce sa zic. Am intrebat daca marul este sfant, iar ei au ras cu pofta. "La fel de sfant ca orice alta mancare", mi-a zis samanul tribului. Dupa care marul a fost dat din mana in mana. toti cei prezenti muscand pe rand cite o data. Am stat impreuna cu ei inca doi ani, si am ascultat cu interes legendele lor, povestind despre vrajitori din vechime care aveau puterea de a crea lumi intregi prin forta Cuvantului. Am invatat cum sa traiesc simplu, si sa ma bucur de tot ceea ce e frumos in jurul meu. Am revenit acasa, unde sunt impreuna cu sotia, copiii, nepotii si stranepotii, ca intr-o poveste cu final fericit. Mai tarziu aveam sa aflu ca si Batranul Continent avea alchimistii ei, capabili de performante similare. Iti zic doar, poate ca acum suntem mult mai avansati din punct de vedere tehnologic decat in perioada Renasterii, dar nu stiu daca adevaratii salbatici sunt ei, cei lasati in urma in padurea Amazoniana, sau noi, cei de aici. "
Il ascultam mirat, gandurile mele zburand departe in nemarginire. 

Comments

Popular posts from this blog

Ultima mea carte s-a lansat azi pe Amazon

Ritm

Urari