Marul - fragmente - (2)

Ajuns pe malul lacului, am auzit un zgomot. Cineva inota, scaldat in lumina eterica a lumii. Am privit in directia de unde venea sunetul, si am putut sa o vad iesind dintre valuri, asemeni Afroditei din spuma marii. Goala ca in ziua cea dintai, suvite de par blond incapatanandu-se sa ii acopere fata. As fi vrut sa zic ceva, dar cuvintele dadusera bir cu fugitii. Am privit-o cum se imbraca incet-incet, si cum dispare printre salcii, ca o viziune dintr-un univers paralel.

Asta a fost acum 23 de ani, si poate ca as fi uitat aceasta intamplare a copilarii mele, daca nu ne-am fi intalnit zilele trecut la un eveniment social. Mi-a zambit si mi-a zis: "Probabil ca nu ma mai tii minte, au trecut mai mult de douazeci de ani de cand ne-am vazut ultima oara." Am simtit cum obrajii imi iau foc, si probabil ca si urechile imi erau rosii in acel moment. "23 de ani au trecut, dar tu arati ca si cum totul s-ar fi intamplat ieri. Care iti e secretul?" am zis, revenindu-mi din soc. Sincer sa fiu, zilele trecute incepusem sa observ cateva fire albe de par, realizand ca timpul trece mult mai repede decat mi-as dori.

Apoi imaginea a disparut, "Acesta e momentul in care trebuie sa intervii. Incearca sa nu modifici nimic in afara de ceea ce am stabilit. " imi zise doctorul Zhao. Am ridicat din sprincene. Nu era prima mea vizita la Domus Tempus, desi pana acum nu mai avusesem nici o misiune conectata cu viata mea personala.