Plictisitor

Aceste sentimente
care se estompeaza
macinate de nisipul
timpului scurs
printr-o imaginara
clepsidra,
atinse de rugina
lui 'poate' si 'daca'
de parca valoarea
e data de felul
in care ne acceptam
suferinta zilnica.
sunt gata sa se stinga,
pentru totdeauna.
Atunci l-am intrebat:
Prietene, ce e de facut?
Intinde-ti aripile si zboara,
nu te-am facut
ca sa mergi de-a busilea,
odata ce ai invatat sa alergi.
In teorie, dupa cum se stie,
Tu nu mai apartii pamantului,
Ci gandului.
Zboara!