Tuesday, 25 October 2016

Amun2

Era dimineata spre seara, abia iesisem afara, nu de alta dar era cam frig, venise iarna, ma pregateam sa plec in Parma, cu toate ca sunt vegetarian, poate o pizza doua tot mancam, si tocmai atunci a venit si feed-backul, , erai si tu si varul ala, Dacul, adusese cu el chiar si hamacul, desi i-am zis ca nu stam langa plaja, si nu avem nevoie de o straja. Eram in cort doar noi, amundoi, si desi aveam doar un sac de dormit, ne-am mai linistit in zori, ne trecusera ceva fiori, iar tu ma priveai cu ochii tai atat de albastri, aveam in minte ditamai schita, dar tu de fapt iti cautai rochita. Au trecut luni de-atunci, un anotimp, am amintiri ce nu le-as da la schimb, si-acum astept ca sa se lase seara, sa te privesc precum intaia oara.

No comments:

Post a Comment