Tactil

L-am vazut cu coada ochiului. M-a vazut si el. A ridicat nasucul usor umed si a privit intrebator. A ezitat pentru o clipa. Apoi a venit mai aproape. M-a mirosit si, cand am intins mana sa il mangai, s-a incordat usor. Dupa care a acceptat miscarea lenta a mainii mele pe blanita lui ca de catifea. Incet-incet am devenit prieteni. M-a saluta in felul lui de cate ori ne vedeam, si se strecura printre picioarele mele, cu o miscare fluida, indelung calculata. Uneori sarea in poala mea si se aseza pe cartea pe care tocmai o citeam. Fara nici o problema, si apoi ma privea increzator, ca si cum ar fi zis: Toata atentia ta sa fie la mine!. Il mangaiam ca de obicei, si el incepea sa toarca, si vibra usor, linistitor. Ma aducea in prezent. Ma facea sa uit de problemele din trecut si de interminabilele mele planuri de viitor. Si atunci l-am numit Mota.