Seara, vibrand

Eram la masa intr-un restaurant oarecare. Tin minte ca radea de mine pentru ca ma chinuiam sa imi mananc salata. Cand, deodata, s-a oprit. Mi-a facut cu ochiul si a iesit afara. Am urmat-o nesigur. Oare ce o fi in capul ei? Am constatat ca ploua. Si ea, ea facea piruete afara, in mijlocul strazii pustii. Felinarele s-au aprins unul dupa altul, semn ca seara venise pe furis. Mi-a facut un semn cu mana sa vin. M-am uitat spre ea, probabil intrebator.
-Hai sa dansam in ploaie!
M-a prins de mana, si am mimat un tango, dupa o muzica pe care stelele de abia aparute o sopteau urechilor noastre. Un pic mai incolo doi batranei de priveau, tinandu-se de mana, si zambeau. Apoi a aparut autobuzul, miscandu-se alene spre statie. Am inceput sa alergam. Din mers, am apasat pe butonul semaforului, ca sa se faca verde, si sa il opreasca, castigand un minut atat de necesar. Am urcat amundoi, si ne-am asezat pe unul din multele locuri libere, uzi din cap pana in picioare.