Lumile interioare

Sunt in ochiul furtunii,
tornada de ganduri
si frunze de toamna
fugind printre randuri.
Alaturi o doamna
citeste ziarul,
un clovn imi zambeste,
ascunzandu-si amarul.
O masca zglobie,
si un suflet albastru
se astern pe hartie,
sub semnul maiastru
al fantanii cea pline
de apa cea vie
si ideea fericirii
a celor o mie
de vise uitate
in colturi prafuite
ale camarii fermecate,
cu rame aurite
si oglinzi-portale
spre magice taramuri,
nestiind ca adesea
cararile sunt drumuri
spre pestera ascunsa
unde imi doarme norocul
si dorinta nespusa
de a ascunde obrocul
cu ideile verzi,
sau cu merele coapte,
de pe vremea in care
si noi eram doar soapte.