Nouasprezece

De la
mormantul zilei de ieri
pana la
mausoleul zilei de maine,
intre doua felii de paine,
cu unt si inca ceva,
am tot parcurs
aceasta distanta
infinita.
Ranita,
atentia mi-a fost furata
indata
de un moment
prezent, dar o aripa
de lebada
m-a readus
cu picioarele
pe pamant,
in gand
am spus rugaciunea
care imi da ochii
de pisica
si fara de frica
am sarit
din doua in doua
trepte
pana cand am ajuns,
impuns
de dorul de mine insumi,
in spatele casei mele
si am deschis usa,
pentru a cata oara,
si am calcat atent,
ocolind cu grija
topazul,
macazul
si vasul
cu ganduri pierdute
visand
cu ochii deschisi.