Tuesday, 29 December 2015

Ada Kale - taram de poveste

Amintiri din alte vremuri, de care putini ne mai aducem aminte. O poezie a cenaclului Flacara, care mi-ar trezit emotii demult uitate. Nici nu imi mai aduc aminte cand am baut ultima data braga, si am mincat halva turceasca si serbet de trandafiri. Eram copil atunci.

Ada-Kale, visam odată,
Când visurile pot să-nșele,
În umbra ta netulburată
Un adăpost iubirii mele.

Visam să-și oglindească-n soare
Tristețea, sufletele noastre,
Ca două sălcii plângătoare
Deasupra Dunării albastre...

Si-acum...
Acum ascult ca-n friguri
Cum cântă unda fugitivă,
Tresar și ochii mei nesiguri,
Se-ntorc spre malul dimpotrivă.

Aștept să văd mișcări de oaste,
Dar nici o frunză nu tresare,
Stau codrii negrii de pe coaste,
Intr-o supremă așteptare .

Apoi cu tunet își descarcă
Amenințarea lor tăcută,
Răsună văile si parcă
Toți munții dimprejur strănută !

Iar când din nou tăcerea creste,
In liniștea înfiorată,
Sărmana-mi inimă șoptește :
"Ada-Kale, visam odată ..."

Si cateva linkuri care sa va delecteze privirea.

Un filmulet al studioului Alexandru Sahia din 1968. Click aici.

Un post de blog in engleza despre Ada Kaleh. Click aici.

Si o melodie de altadata. Click aici.

No comments:

Post a Comment