Cum am devenit un Zeu
E relativ simplu,
prima oara am vazut acea banca
langa parc, oarecum stinghera
ca si cum ar fi fost
un pic in afara peisajului.
M-am asezat pe ea, in drum spre munca
am stat aproximativ 5 minute,
si nu mi-am dat seama
in acel moment
ca dialogul meu interior a incetat.
Era un Loc al Puterii.
Toate vocile, toate gandurile mele negative automate,
tot ceea ce ne umple de obicei mintea pana la refuz,
intregul dialog interior
s-a oprit.
Intreaga zi, per ansamblu
a fost una excelenta. Insa a doua zi
mintea, draga de ea,
s-a prins ca ceva e in neregula
si a inceput sa fie si mai activa.
Am facut alergarea de seara
pe langa acelasi parc.
Am cautat in zadar banca,
sa ma asez din nou pentru 5 minute
sa ma odihnesc.
Nu am mai putut-o gasi.
Ceea ce m-a facut atent, la transformatile mele interioare
deoarece banca
parea ca a disparut pentru totdeauna.
Citeodata chiar ma intrebam
daca a existat cu adevarat.
Dar imi aminteam perfect
cum am privit strada, stiam unde e,
si totusi...
Astazi ma intorceam de la
cumparaturile saptamanale, inchipuie-ti
4 sacose pline, pe care le duceam spre casa.
Cand, deodata, am vazut-o. Era banca cu pricina.
Era in drumul meu, si din nou m-am mirat.
Ar fi trebuit sa o vad de atatea ori.
M-am asezat sa ma odihnesc.
Brusc
intreaga mea perceptie s-a schimbat.
Puteam percepe cu usurinta si chiar comunica
cu entitati maiestuoase, gen ingerul sistemului solar,
puteam sa ma concentrez cu usurinta
asupra oricarui sunet subtil,
mintea mea era cea a unui Maestru.
Atunci m-am hotarat
sa nu ma ridic, sa meditez pana voi atinge
Cunoasterea fara cuvinte.
Am ales forta timpului, si am meditat
pentru o eternitate.
Intr-un tarziu am ajuns acolo,
am inteles chiar si cum au aparut Vechii Zei.
Eram unul dintre Ei.
Mi-am privit vietile trecute,
am vazut ce am facut bine,
unde am gresit, dar cum toate erau doar lectii
pe care le-am asimilat deja, am mers mai departe.
M-am uitat la ceas. Trecusera doar 5 minute.
Mintea mea cuprinsese toate galaxiile, si cu toate astea
m-am ridicat si am plecat cu toate sacosele,
unele lucruri trebuiau puse in congelator.
Probabil ca mai trebuie sa imi cumpar si 2-3 perechi de sosete.
Calatorule, daca in vreunul din drumurile tale
vei intalni o banca stinghera, aseaza-te pentru 5 minute
si devin-o una cu intregul Univers. Dar nu uita,
dupa ce ai devenit tu insuti un Zeu,
continua-ti drumul,
si spune si altora aceasta poveste.
Noapte buna!
prima oara am vazut acea banca
langa parc, oarecum stinghera
ca si cum ar fi fost
un pic in afara peisajului.
M-am asezat pe ea, in drum spre munca
am stat aproximativ 5 minute,
si nu mi-am dat seama
in acel moment
ca dialogul meu interior a incetat.
Era un Loc al Puterii.
Toate vocile, toate gandurile mele negative automate,
tot ceea ce ne umple de obicei mintea pana la refuz,
intregul dialog interior
s-a oprit.
Intreaga zi, per ansamblu
a fost una excelenta. Insa a doua zi
mintea, draga de ea,
s-a prins ca ceva e in neregula
si a inceput sa fie si mai activa.
Am facut alergarea de seara
pe langa acelasi parc.
Am cautat in zadar banca,
sa ma asez din nou pentru 5 minute
sa ma odihnesc.
Nu am mai putut-o gasi.
Ceea ce m-a facut atent, la transformatile mele interioare
deoarece banca
parea ca a disparut pentru totdeauna.
Citeodata chiar ma intrebam
daca a existat cu adevarat.
Dar imi aminteam perfect
cum am privit strada, stiam unde e,
si totusi...
Astazi ma intorceam de la
cumparaturile saptamanale, inchipuie-ti
4 sacose pline, pe care le duceam spre casa.
Cand, deodata, am vazut-o. Era banca cu pricina.
Era in drumul meu, si din nou m-am mirat.
Ar fi trebuit sa o vad de atatea ori.
M-am asezat sa ma odihnesc.
Brusc
intreaga mea perceptie s-a schimbat.
Puteam percepe cu usurinta si chiar comunica
cu entitati maiestuoase, gen ingerul sistemului solar,
puteam sa ma concentrez cu usurinta
asupra oricarui sunet subtil,
mintea mea era cea a unui Maestru.
Atunci m-am hotarat
sa nu ma ridic, sa meditez pana voi atinge
Cunoasterea fara cuvinte.
Am ales forta timpului, si am meditat
pentru o eternitate.
Intr-un tarziu am ajuns acolo,
am inteles chiar si cum au aparut Vechii Zei.
Eram unul dintre Ei.
Mi-am privit vietile trecute,
am vazut ce am facut bine,
unde am gresit, dar cum toate erau doar lectii
pe care le-am asimilat deja, am mers mai departe.
M-am uitat la ceas. Trecusera doar 5 minute.
Mintea mea cuprinsese toate galaxiile, si cu toate astea
m-am ridicat si am plecat cu toate sacosele,
unele lucruri trebuiau puse in congelator.
Probabil ca mai trebuie sa imi cumpar si 2-3 perechi de sosete.
Calatorule, daca in vreunul din drumurile tale
vei intalni o banca stinghera, aseaza-te pentru 5 minute
si devin-o una cu intregul Univers. Dar nu uita,
dupa ce ai devenit tu insuti un Zeu,
continua-ti drumul,
si spune si altora aceasta poveste.
Noapte buna!
Comments
Post a Comment