Odata in viata

 

Am descoperit acest loc intamplator, in timpul unei calatorii in Peru. Este numit Puerta de Hayu Marca de catre localnici, tradus in Poarta Zeilor. Legendele spun ca orice om poate folosi aceasta poarta, daca gandurile sale sunt pure, iar intentiile sale sunt autentice, aliniate cu ceea ce sufletul isi doreste cel mai mult. 

Legendele contin adesea o farama de adevar, dar cheia folosita pentru a deschide aceasta poarta s-a pierdut candva, in negura vremurilor, atunci cand unul din Inaltii Preoti ai unei demult uitate religii s-a refugiat aici, departe de spanioli. Cand invazia a fost iminenta, acesta a folosit Cheia celor Sase Raze Solare, pentru a deschide poarta si a pasit in lumina orbitoare, disparand pentru totdeauna. 

Am atins curios piatra rece, in locul in care cheia a fost folosita, si lumina m-a invaluit, linistindu-mi gandurile. 

Fac un pas, si realizez ca sunt in acel pub, unde am intalnit-o pe Ea prima data, de Sfantul Valentin. Ma uit, am in mana aceeasi floare ca si atunci, cum e posibil? Sunt putin speriat, nu inteleg ce se intampla. Intru inauntru si o vad acolo, asteptandu-ma la aceeasi masa. Imi privesc reflexia intr-un geam, si ma vad din nou, aratand ca la 20 de ani. Interesant. Ajung in dreptul ei, rad, si repet aceleasi cuvinte spuse atunci, la prima intalnire. Ugh, multumescu-ti tie Doamne pentru memoria mea extraordinara, pentru ca daca retraiesc acelasi eveniment, trebuie sa ma comport in acelasi fel, ma gandesc la atatea filme despre calatorii inapoi in timp. Nu trebuie sa schimb viitorul, este perfect asa cum se deruleaza in prezent. Retraiesc din nou prima noastra intalnire, si regasesc nuante ascunse, mult mai adanci decat prima oara. Este un moment preferat al vietii mele, asa ca nu am nici o problema retraindu-l inca odata. 

O seara frumoasa petrecuta in doi, de Sfantul Valentin, pentru a doua oara. Zambesc, si odata terminata, mergem fiecare pe la casele noastre. Ma gandesc ca poate ar trebui sa imi las un mesaj mie, legat de Bitcoin, in caz ca ma intorc inapoi. Dar, exact in momentul in care am acest gand, lumina ma invaluie, si ma trezesc din nou in Peru, in fata Portii Zeilor. 

Vad ironia, sa calatoresti in apoi in timp, doar pentru a retrai un moment special al vietii tale, dar in momentul in care incerci sa schimbi trecutul, esti readus inapoi in prezent. Asta ar fi un film pe care nimeni nu ar vrea sa il vada. 

Dar ceva s-a transformat in interiorul meu. Stiu ca imposibilul e posibil. Si nu e asemanator cu nimic din ceea ce ne-am inchipuit. 

O privesc pe Ea, admirand apusul, intr-un loc uitat de timp, in Peru. Ma alatur si ii soptesc ceva la ureche, facand-o sa roseasca usor. Sunt exact unde trebuie sa fiu.