Paracelsus - just another ordinary life

Amintiri din alte vremuri, de care putini ne mai aducem aminte. O poezie a cenaclului Flacara, care mi-ar trezit emotii demult uitate. Nici nu imi mai aduc aminte cand am baut ultima data braga, si am mincat halva turceasca si serbet de trandafiri. Eram copil atunci. Ada-Kale, visam odată, Când visurile pot să-nșele, În umbra ta netulburată Un adăpost iubirii mele. Visam să-și oglindească-n soare Tristețea, sufletele noastre, Ca două sălcii plângătoare Deasupra Dunării albastre... Si-acum... Acum ascult ca-n friguri Cum cântă unda fugitivă, Tresar și ochii mei nesiguri, Se-ntorc spre malul dimpotrivă. Aștept să văd mișcări de oaste, Dar nici o frunză nu tresare, Stau codrii negrii de pe coaste, Intr-o supremă așteptare . Apoi cu tunet își descarcă Amenințarea lor tăcută, Răsună văile si parcă Toți munții dimprejur strănută ! Iar când din nou tăcerea creste, In liniștea înfiorată, Sărmana-mi inimă șoptește : "Ada-Kale, visam odată ..." Si catev...

Intre cosmic si profan, mai intalnim cate un fan fantastic si inexprimabil, dar poate nu chiar si valabil deoarece astazi si maine, intre 2 felii de paine, cu branza, dar fara mustar de ce? chiar nici nu am habar, dar in hambar eu am vazut, dupa un vraf de fan cazut, era toporul cel vestit, desi putin neascutit, al unui fost solomonar acum ramas fara amnar.

Acel moment in care te simti atat de singur in mijlocul unui intreg grup te duce cu gandul la alte timpuri, la alte vieti, despre care inveti in cartea de istorie, si momentul de glorie a fost acela in care ai invatat ca nimeni, niciodata nu este singur, desi solitar. On eveniment singular in care umanitatea din mine a plecat in cautarea unui WiFi.

Sunt plictisit si plictisitor cateodata, indata ce am inceput sa ma regasesc in afara centrului meu, mereu, incep sa pierd acea profunzime, acea prospetime, care te face sa te gandesti la imensitatea timpului si a spatiului intreg.

Ochii mi se inchid obositi, se apropie miezul noptii, am mai visat inca un an, am mentinut iluzia inca a unei vieti, sugubeti oamenii de zapada incercau sa se transforme in ursi panda, dar guvernul chinez era pe faza ca intotdeauna, gata sa preintampine o criza internationala. Banala chiar si o raceala netratata poate avea complicatii, inima ta ar trebui sa fie invaluita in flacarile apuselor iubiri, iar amintirile, la ceas de seara sa ne aduca iara in minte, fara cuvinte acea dulceata a unui suflet mult prea pur.

E atat de liniste in zori, inainte de rasaritul soarelui, lumea, asa de grabita, inca nu s-a trezit la realitate. E atat de liniste, incat iti poti auzi gandurile unul cate unul, incepandu-si pledoaria zilnica.

In spatiul dintre doua cuvinte se strecoara un gand, in spatiul dintre doua ganduri ma strecor eu. Intre vidul cel mic Si Vidul Cel Mare nu se strecoara nimic.

Daca adeseori te intrebi Uitandu-te la televizor: Este aceasta lege pe care tocmai o voteaza in parlament o lege dreapta? O sa iti spun metoda mea de a o verifica. Sa presupunem ca esti in spatele voalului iluziei, inainte de a te naste, si poti alege anumite legi, fara sa stii daca vei fi bogat sau sarac, sanatos sau bolnav, ma rog, ai prins ideea, ai vota aceasta lege pe care acum o vedem pe micul ecran?

Ma invalui in lumina Lunii si dispar in noapte, nimeni nu ma poate vedea in aceasta lume, pentru ca eu nu ii mai apartin. Ca sa ma cunosti ar trebui sa vii in lumea mea. Este o lume in care emotia este vehicolul care te va  readuce in adevarata ta casa.

Ordinar, Extraordinar, Normal, Paranormal, A trai viata ca si cum nimic nu e miraculos, Sau mergand pe jos, si a vedea totul in jurul tau ca fiind un miracol, intre optimism si pesimism, realistul ar vrea sa supravietuiasca. Dar in final asa cum au zis altii, Optimistul crede ca traim in cea mai buna din toate lumile posibile. Pesimistul stie ca nu exista alta mai buna. Suna!

E dimineata iar eu sunt din nou strajerul gandurilor mele.

Intuneric, lumina, povesti de demult, din vremurile cand cuvantul scris abia se nastea, cand gandul devenea fapta si a fi era o aventura, povesti nespuse cuvinte devenite istorii, istorii devenite legende, cum a trecut Timpul, si noi am uitat. Din nou. Cine suntem.

Cum am promis, aici sunt linkurile. The complete vitamins and minerals pocket guide (Nutrients Book 1) Pe  Amazon. Pe  Kindle. Oferta special pina la ziua mea in Ianuarie. Ha, Ha!

Invaluire si secerare a unor idealuri mult prea vulgare, ideea ramane, tu stii prea bine ca daca zilnic vei face asta inca un an sau doi si basta, s-a terminat cu aceasta joaca de oameni mari si tari, nu va mai fi nevoie sa pretinzi cine esti. Doar vei fi...

In sfarsit. M-am incadrat la limita si am reusit sa termin a doua carte pe anul acesta. O sa o trimit spre publicare zilele acestea, dupa ce am terminat cu aranjarea in pagina si mici ajustari pe ici pe colo. De data aceasta e in engleza - Vitamins and minerals pocket guide - si cu toate ca nu are prea multe pagini, a implicat un efort deosebit in colectarea, analiza si expunerea datelor concludente. Ca si in cazul precedent, a durat mai mult decat ma asteptam si a implicat un volum dublu de munca fata de cel previzionat. Dar cu experienta acumulata, am incredere in mine si imi propun publicarea a nu mai putin de 6 titluri noi anul urmator. Vom vedea ce va urma. O sa va anunt cand e gata, si voi posta linkurile necesare. Ca noutate, va fi disponibila si pe Kindle. Un sfarsit de an plin de bucurii si realizari va doresc. G.

Ce se petrece in aceasta luna decembrie? Unde toti sunt speriati, grabiti cumparand ca si cum maine nu ar mai fi o zi asemeni celei de azi. Stressul asta care ne ataca din toate partile, si cel care trece prin viata zambind, increzator in acel Deux ex Machina care va asterne totul inaintea sa intr-o armonie desavarsita a culorilor, sau a muzicii sferelor. Unde gasim echilibrul, ma intrebam chiar inainte ca sa imi incep meditatia asupra felului in care eternitatea nu se reflecta in Exterior. Dor.

Odata ce ai invatat despre tranzienta hipo-frontalitate nu mai este nevoie sa inventezi cuvinte noi. Noi doi ne vom vedea maine. E ziua ta onomastica, dar eu voi aduce tortul si florile, si poate si unul-doua cadouri. Si vom petrece noaptea numarand furnici, sau poate aruncam o privire prin universurile explorate de Hubble saptamana trecuta minunandu-ne cat suntem de mici. Ce zici?

Intotdeauna am vrut sa imi inchipui oare cum e sa ma trezesc intr-o dimineata fiind stapanul propriului meu destin. Azi dimineata a fost acea dimineata, si, supriza, nu este deloc asa cum imi inchipuiam. A fost doar o alta dimineata asemeni tuturor celorlalte dimineti. Dar am ajuns acolo. Si asta este tot ceea ce e important. Acum.

Acest dor ascuns in mine, amintire a timpului cand inca traiam in Paradis, ma urmareste in viata asta anosta de zi cu zi. Aproape ca imi aduc aminte de vremurile cand intelegeam limba ascunsa a ingerilor din jurul nostru. Acest dor nestins este motivul pentru care nu ma pot multumi cu ceea ce sunt si vreau mai mult. Mai sus. Mai repede. Mai iute. Mai cuprinzator. Iunie.

Lumina si intuneric, alb si negru, inger si demon, dulce si amar, cer si pamant, mic si mare, materie si spirit, domestic si salbatic, interior si exterior, anterior si posterior, unde te afli tu pe aceasta imaginara scara a lui Iacob?

Lumina e inca aprinsa desi miezul noptii a trecut demult, actiuni lipsite de sens te impiedica sa adormi sau e doar mintea ta jucand sotron in spatiul interior al constiintei?

O raza de lumina firava, in intunericul noptii, Luna, in jumatatea primului patrar, o sirena rasuna ca un ecou al neputintei, o fi politie sau ambulanta? Intr-o instanta in cere gandurile negative sunt prelucrate, se vrea a se decide daca este corect sa le reciclezi, sau trebuiesc doar indepartate cu mare grija, aruncate in Groapa Marianelor alaturi de celelalte deseuri atomice. Tu ce spui?