Paracelsus - just another ordinary life

Astept somnul, cum nu l-am asteptat demult. Visez cu ochii deschisi la acel moment in care nici o alarma nu va mai suna dimineata. - Hei! zise piticul portocaliu, nu ar fi mai bine daca pur si simplu te-ai duce sa dormi in loc sa ai fantezii legate se somn?

E relativ simplu, prima oara am vazut acea banca langa parc, oarecum stinghera ca si cum ar fi fost un pic in afara peisajului. M-am asezat pe ea, in drum spre munca am stat aproximativ 5 minute, si nu mi-am dat seama in acel moment ca dialogul meu interior a incetat. Era un Loc al Puterii. Toate vocile, toate gandurile mele negative automate, tot ceea ce ne umple de obicei mintea pana la refuz, intregul dialog interior s-a oprit. Intreaga zi, per ansamblu a fost una excelenta. Insa a doua zi mintea, draga de ea, s-a prins ca ceva e in neregula si a inceput sa fie si mai activa. Am facut alergarea de seara pe langa acelasi parc. Am cautat in zadar banca, sa ma asez din nou pentru 5 minute sa ma odihnesc. Nu am mai putut-o gasi. Ceea ce m-a facut atent, la transformatile mele interioare deoarece banca parea ca a disparut pentru totdeauna. Citeodata chiar ma intrebam daca a existat cu adevarat. Dar imi aminteam perfect cum am privit strada, stiam unde e, ...

Oh, acest materialism feroce care ma invaluie, care ma apasa, toate aceste limitari atarna asmeni unor greutati atasate gleznelor mele si vor sa ma impiedice sa zbor. Dar asta nu face altceva decat sa ma ambitioneze sa gasesc nenumarate cai de a deveni mai usor sau de ce nu de a anula la vointa campul gravitational al planetei Pamant. (Desigur, intre noi fie vorba nu stiu daca aceasta ultima varianta ar fi indicata acum, ce sa spun.)

Nenumarate versiuni ale unui viitor probabil se astern in fata mea, iar eu nu ma gandesc decat la faptul ca alegand un anume viitor, inchid poarta tuturor celorlalte. Ce pot face? Ma decid, si accept consecintele. Daca stiu ca tot ceea ce tine de mine a fost realizat, pot doar sa merg inainte pe acelasi drum. Bum! Bum!

Stateam de vorba cu Sfinxul, L-am intrebat: Care e povestea ta? Ca sa inteleg geniile, am devenit un geniu. Ca sa inteleg magia, am devenit un vrajitor. Ca sa inteleg nemurirea, am devenit Eu. Tu ce vrei sa intelegi? Atunci eu i-am soptit: Vreau sa il inteleg pe Cel care a creat aceasta lume.

Doar ca sa imbunatatesc ceva abstract cunoscut ca numarul eozinofilelor din hemograma cu formula, am fost in  repaos alimentar 72 de ore. Nu de alta, dar am inteles ca  in primele 24 de ore se consuma  doar rezerva de glicogen. Gen nu uita ca uneori trebuie sa faci  sacrificii acum, pentru a fi mai bine  pe viitor. Si acum zbor.

AVERTISMENT: Procentul alocat de stat pentru cultură a scăzut de la 2,41% în 2007 la 1,48% în 2015 Miercuri, 4 noiembrie, a fost prezentat, la sediul ARCUB Gabroveni, studiul “Cartografierea finanţărilor pentru cultură”, primul studiu care face analiza finanțărilor din cultură, din ultimii opt ani, la nivelul orașului București. Studiul a fost realizat de echipa Funky Citizens și face parte din seria de rapoarte și studii comisionate de ARCUB, în vederea realizării Strategiei Culturale 2016-2026, pentru București. Studiul a urmărit cinci surse de finanțare a culturii, de la bugetul de stat și cele locale, până la fondurile europene sau finanțările private din țară sau străinătate, din 2007 și până în prezent. De asemenea în cadrul cercetării au fost analizate o serie de instituții publice și organizații culturale finanțate din bugetul de stat și cel local pentru a înțelege mai bine mecanismele și nevoile de finanțare ale operatorilor culturali. Astfel, a fost revelat faptul că, în...

Sunt intr-o eterna cautare a propriei mele meniri. Si cand tocmai cred ca am gasit-o, ma apropii si peisajul se schimba din nou, asemeni unui vis intr-alt vis. Ceea ce credeam ca este finalul calatoriei se vadeste a fi doar un indiciu spre o noua aventura mai lunga, mai spectaculoasa si mai uimitoare decat precedenta. Asadar sa pornim la drum! Din nou.

Timpul va macina tot ceea ce ochii nostri pot vedea, tot ceea ce buricele degetelor noastre pot pipai. Cum ne vom apartine eternitatii?

Suntem pretutindeni acasa apartinem intregii planete, dar intotdeauna vom reveni acolo unde pentru prima oara am vazut lumina zilei. De ce? Te-ai putea intreba. Asemeni lui Anteu, Talpile noastre fac pamantul sa infloreasca, fara sa vrem, noi putem sa aducem cu noi primavara.

Era noapte cand m-am trezit sau poate ca era ziua cand am adormit, nu imi mai aduc aminte de toate celelalte cuvinte. A fost un timp cand nu ma ascultam pe mine insusi, dar in drumul spre rai sunt multe usi, unele deschise, putem intra. Altele inchise, cheia e sub pres. Si tot asa legati fedeles de grijile vietii de zi cu zi, am zis si deunazi e momentul sa alegi daca vrei sa te asezi sa alergi sau sa zbori. Dar nu uita de flori.

Sunt plin. Oh, sunt atat de plin incat ma atrage spre soare greutatea unei intregi planete Galbena cascaval cu irizatii de culoarea rosiei coapte. Iar ceaiul de menta a fost delicios. Cat de frumos!

Pastaie cu pistil plutind plecau, si visul meu se imperechea cu o viziune aparte prevazand vederea ochiului stang.

In linistea noptii somnul nu mai vine pentru cel care poarta in el intregul sistem solar. Ai inteles de ce e cel mai bine sa nu mananci prea mult inainte de culcare? Oare?

Vantul ma cauta, Vantul ma cheama, Aud furtuna cum se apropie, suiera norul, cu ropote ploaia ne saluta sau ne grabeste pasul. Undeva de departe un lup latra la luna. Vine iarna.

Aceasta idee care se formeaza,, venind din adancuri, incercand sa iasa la suprafata, deja e pe cale sa devina un tsunami care va matura comfortul si va aduce aventura vietii implinite. Am plecat sa imi iau placa de surf de sub pat. Ne vedem acolo!

De ce? Tocmai am in mana prima mea carte, si e un sentiment fantastic sa o rasfoiesc, si sa ma citesc pe mine insumi. Stiu, stiu, nu sunt foarte modest acum, dar e una din experientele pe care le-am asteptat de multa vreme. Am lucrat 19 ani ca sa public aceasta carte. Inceputul e mai greu. Acum am inceput alte 6, si ideile nu se mai opresc. Urmatoarea se pare ca imi va lua doar 5-6 luni sa o public. Cine doreste, o gaseste aici .

Atunci cand atingi starea de platou si esti perfect motivat, dar parca nimic nu se mai intimpla ar trebui sa iti dai seama ca acea pasiune, acea energie care iti da viata, acel fior acum absent este ceea ce ai nevoie. Cheia care deschide toate usile.

Plang, m-am indepartat de esential nu mai sunt in inima lucrurilor in aceasta seara, si doare.

Atatea nopti am cautat secretul nemuririi. Atatea zile petrecute in singuratate, La un moment dat mintea mea mi-a spus: Gata, nu mai pot suporta, Iti pot da bogatie, faima, putere, cere-mi orice si iti voi da! Iar eu timid, am soptit: Vreau fericire! Pentru citeva clipe s-a facut liniste. Intr-un tarziu mintea mea mi-a raspuns: Orice altceva.

Nu ceea ce nu stim ne impiedica sa avem o viata fericita, ci ceea ce stim. Pentru un simplu motiv: dar te voi lasa pe tine sa il descoperi. Sau sa il acoperi cu gandurile zilnice. Ce zici?

Inchid terminatiile nervoase, receptorii termoreglarii si  incep sa respir amplu, abdominal, toracic si clavicular. Las apa rece ca gheata sa ma trezeasca la realitate. Curios, omul ala a avut dreptate. Cele mai complexe dileme, din nu conteaza ce vreme, au solutii simple. Iar in cazul de fata totul se rezuma la un singur cuvant: Perseverenta.

Am aripi de lumina, Imense-candelabru, de un alabastru deschis, cu un semiton de bariton, rece la atingere, dar radiind caldura. Nu, nu zic doar acolo ceva de umplutura. Dar in lumina noptii, cand doar semiluna o mai zarim prin ceata, ceea ce ne invata inca de mici, ne dezvata, inca de mari, adulti seriosi, cu o minte de mosi barbosi, privind la picatura de apa de ploaie care nu isi accepta destinul si incearca sa invete sa zboare.