Ingerul pazitor al sistemului solar
Eram in mijlocul unui vis. Nea Dumitru era si el acolo. M-am mirat. Auzisem ca a murit acum doi ani. L-am intrebat ce face.
- Incerc sa comunic cu ingerul pazitor al sistemului solar, mi-a raspuns.
M-am mirat si eu. Dar pana la urma e un vis, si in vis orice e posibil, nu e asa?
-Cum faci asta? am intrebat.
Dupa ce mi-a explicat tehnica, am incercat si eu. Eram curios. Data fiind latura mea empatica, a fost usor. Chiar prea usor. Eram la marginea unei constiinte gigantice, grandioase, care cuprindea intreaga galaxie. Era ceva care m-a atras, asemeni unui vartej de neoprit. Am devenit constient de el, de ingerul pazitor al sistemului nostru solar. Si el a devenit constient de prezenta mea in acelasi timp.
M-am simtit mic, nesemnificativ, neimportant. Dar el m-a privit cu drag, asa cum iti privesti nepotul facand primii sai pasi. Insa presiunea a devenit de nesuportat, toata acea perceptie globala a unei intregi galaxii, pina la cel mai infinitezimal detaliu, este ceva de neconceput pentru mintea umana. Am deschis ochii.
Eram in patul meu, ora 17.40, si se apropia timpul sa plec la munca, tura de noapte. Am uitat visul. Insa acel sentiment al nemarginirii a ramas acolo, undeva bine ascuns in adancul meu, si m-a insotit toata viata.
- Incerc sa comunic cu ingerul pazitor al sistemului solar, mi-a raspuns.
M-am mirat si eu. Dar pana la urma e un vis, si in vis orice e posibil, nu e asa?
-Cum faci asta? am intrebat.
Dupa ce mi-a explicat tehnica, am incercat si eu. Eram curios. Data fiind latura mea empatica, a fost usor. Chiar prea usor. Eram la marginea unei constiinte gigantice, grandioase, care cuprindea intreaga galaxie. Era ceva care m-a atras, asemeni unui vartej de neoprit. Am devenit constient de el, de ingerul pazitor al sistemului nostru solar. Si el a devenit constient de prezenta mea in acelasi timp.
M-am simtit mic, nesemnificativ, neimportant. Dar el m-a privit cu drag, asa cum iti privesti nepotul facand primii sai pasi. Insa presiunea a devenit de nesuportat, toata acea perceptie globala a unei intregi galaxii, pina la cel mai infinitezimal detaliu, este ceva de neconceput pentru mintea umana. Am deschis ochii.
Eram in patul meu, ora 17.40, si se apropia timpul sa plec la munca, tura de noapte. Am uitat visul. Insa acel sentiment al nemarginirii a ramas acolo, undeva bine ascuns in adancul meu, si m-a insotit toata viata.
Comments
Post a Comment