Vantul schimbarii (Jurnalul unei fiinte perfecte)
Sunt de citeva zile in aceasta stare
de hiperluciditate. Schimbarea de program pe care am facut-o incepe sa dea
rezultate. Fruntea si obrajii mei si-au recapatat culoarea si pielea mea este
din nou perfecta, fara cosuri sau puncte negre. Genunchiul care imi facea probleme odata cu
schimbarea vremii si-a revenit complet. Ma simt renascut, ma simt din nou Eu insumi.
Sunt in conexiune cu intreg universul, sesizand cele mai mici fluctuatii in
spatiu si timp. Nu ma pot plange, desi am pierdut aproape zece ani invaluit
pina peste cap in iluzia unei existente ordinare. Acum stiu ca nu este asa.
Fiecare dintre noi e unic, e neasemuit altuia. Suntem asemenea unor diamante
care asteapta sa fie perfect slefuite. Ele exista, poate in unele cazuri doar
in mintea Sa, invaluite in carbune, ascunse vederii. Dar exista ca posibilitate. Mintea mea a
inceput sa fie umpluta pina la refuz de noi idei, simturile mele au devenit sensibile,
asaltandu-ma cu un puhoi de informatii
in fiecare moment. Ce as mai putea adauga? M-am regasit.
Acestea
erau doar cateva din gandurile mele in aceasta dimineata, m-am imbracat in
fuga, am facut un sandvici si am plecat spre munca. La capatul strazii, rezemat
de un Audi Q7, statea colegul meu de banca din scoala primara, razand.
-Ti-a luat destul de mult sa iti
revii! La un moment dat aproape am crezut ca o sa pierd pariul, imi zise.
Batranul parea destul de sigur de el. Sa mergem, te asteapta…
Am urcat in masina nerabdator. Eram constient de ceea ce
urmeaza. Povestea mea abia a inceput. Iar anul acesta va fi unul extraordinar.
Am simtit asta. Inca dupa 1 ianuarie. Timpul meu a sosit.
Comments
Post a Comment